Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

duminică, 24 aprilie 2011

Singurătatea neuitării



Sentimentul de singurătate ȋmi dă târcoale ȋn aceste clipe.
Fără motiv ȋmi intră ȋn vene amestecându-se cu sângele-mi ce trece din inimă ȋn plămâni şi din plămâni ȋn inimă transmințindu-mi o stare ce provoacă monotonia.
Mă simt singură chiar de nu sunt. Tu ȋmi dai târcoale.
Gripa nu vrea să mă părăsească, e aici lângă mine, ȋn mine la fiecare pas. De câteva zile o simt cum ȋmbrățişată mă ține, parcă ȋi e frică ca cineva să nu mă fure de acolo.
Antidotul fericirii mele e consumat, parte din el sper să fie la tine .
Şi ȋn noaptea asta ȋmi amintesc ca sunt uitată de tine, dar n-am ce face, să te mai am nu se mai poate.
..............................................
Nu te-am uitat, nici măcar atunci când am spus că te-am uitat !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu