M-am săturat!

Da, m-am săturat ! M-am săturat de mine, de tine, de ea, de noi, de voi, de ele, de zâmbete false, de lacrimi, de furie, de nemulţumire, de dezamăgire, de falsitate, de aşteptări, de dorinţe, de întrebări, de nerăspunsuri, de vise aruncate, de concepţi, de iubit, de suferit, de copilul pe care îl văd în fiecare dimineaţă în oglindă, de bătrânica de pe scara blocului, de vânzătoarea de la magazin, de vecinu’ de la 4 care îmi aminteşte de tine, de prietena ta, de iertare, de locurile noastre, de ţara asta, de emisiunile de la Tv, de cei care ma  privesc cu ură, de singurătate, de vedete, de paşi târzi în noapte, de vorbe aruncate, de politicieni, de zăpadă, de cereri, de rugăminte, de clipele cu noi, de aşa numitele fiţe ale celor din jur, de melodia noastră, de minciuni, de gânduri care duc la tine, de tristeţea din oameni, de distanţă, de tot … dar nu şi de VIAŢĂ !

E vreo problemă dragule ? :)

Acel suflet ...

. Am văzut din nou acel suflet trist, suflet care vroia să aibe pe cineva langă el, suflet care vroia să iubească din toată puterea lui dar din păcate mereu indiferența ȋl acapara şi de cele mai multe ori il ȋnvinge. Am văzut tristețea ȋn ochii ăia care vroiam să emane fericirea dar parcă erau opriți de un zid şi ȋn zid nu era nimeni altcineva de cât ea, fata de care el vroia să fie iubit!

In minte mi-a venit seara aia, ȋn care l-am văzut prima oară trist, era seara ȋn care mi-am dat seama că ȋl plac, doar că atunci avea un motiv să fie trist, acum nu!

Nu m-am putut abtine şi am ȋnceput să ȋl intreb ce a patit, l-am ascultat cu cel mai mare drag, am ȋncercat să ȋl ȋnțeleg şi să ȋl sfătuiesc aşa cum poate a făcut-o şi el cândva, am vrut să fiu persoana potrivită ȋn momentul şi locul potrivit şi sper să fi reusit măcar un gram din cât mi-am dorit...

Nu suportam să văd că e supărat, că suferea din nou şi totusi, nu suportam să văd cum pune suflet şi primeste indiferentă. Nu vroiam să ȋl las să treacă din nou prin acele lucruri de care s-a săturat pană peste cap !

Candva, pentru cateva momente am crezut că el este fericit cu ea, credeam că ȋntre ei totul merge bine , dar acum, mi-am dat seama că poate m-am ȋnselat ȋn privința lor, ȋn privința ei, ȋn privința lui … el a ramas acelaş băiat ce cândva visa la o iubire ce a devenit imposibilă, iubire ce l-a schimbat, iubire ce l-a facut să sufere, să mintă, să urască, mi-am dat seama că l-am iertat pentru tot răul pe care l-a facut s-au a vrut să ȋl facă, am iertat fiecare cuvânt spus fără rost, fiecare lacrimă ce mi-a umblat pe obraz doar că nu am avut curaj să recunosc aceste lucruri ...

Nu ȋmi doream decat să ȋl văd cum  zambeste, vroiam să văd zambetul lui adevărat, zambet ce acum 7 luni nu ascundea nimic, nu zambetul fals, ȋntristat !

I-am spus că o să fie bine, să aibe ȋncredere ȋn el , ȋn ea, că nu trebuie să uite de inima lui, că nu trebuie să facă ceva dacă nu simte ... !

                                                                                              

M-am ratăcit ȋn ganduri şi ȋn clipele astea am uitat complet ceea ce vroiam să spun, vroim să vorbesc despre increderea dintr-o relatie, despre indiferenta pe care o arătăm poate fără să ne dam seama, ȋnsă m-am scufundat ȋn alte ganduri care eram ascunse undeva ȋn ȋntuneric necunoscute de nimeni, doar de mine stiut .

Postarea asta e pusa aici pentru "cineva" , şi ȋi multumesc pentru că a avut ȋncrede ȋn mine si mi-a spus ceea ce l-a durut.

P.S. : oricând ai nevoie, sunt aici !Nu am uitat ceea ce am spus cândva, iar fiecare amintire ȋşi are locul ei, la fel ca şi tine !

Şi azi mi-e dor !

Incă ȋmi aduc aminte seara aia, ningea cu fulgi mărunti ca şi acum .

Iți simt lipsa şi neliniştita mă plimb pe un fulg de nea ce trece plăpând pe lângă geamul tău .

Te zăresc, zâmbeşti, eşti fericit ! Ce bine !

Sunt mulțumită că pot să te privesc şi fără a scoate un sunet mă prind de geamult tău, stau lipită de el şi parcă ȋți simt căldura, dar ştiu că nu ... nu sunt ȋn brațele tale ! Doar aş vrea să fiu !

 Te privesc cu ochii ȋnlăcrimați şi nu mă satur de tine !!!

Un vânt hoinar mă răpeşte de lângă tine, sunt departe dar te vreau aproape !

Oare mai reapari ȋn viața mea? Eu mi-aş dori, doar că nu ȋndrăznesc să sper ...

Se lasă un dor nebun acum, dorul de tine, dorul de mine, dorul de noi .

De fapt, cred că mi-e dor să-mi fie bine, să ne fie bine, dar stai ... era să uit că ȋți e bine aşa !

 .............

EU + EA = LICEENII

După o zi ȋn care am tot ȋnvățat, mi-am spus că ar fi bine să iau o pauză şi să postez aici ceva.

Aseară, ȋntr-o pană de plictiseală totală, my sister mi-a propus să ne uitam la un film.

Am luat laptopu m-am dus la ea ȋn cameră, ne-am pregătit de film şi am ȋnceput să ne gândim la ce ne putem uita. Sclipită de o minunată idee, Sidonia, căci aşa o cheamă pe surioara mea, ȋmi propune sa ne uitam a 1000 oară la Liceenii, un film care noua ne place datorita unui anumit personaj (Dido ştie).

Accept provocarea ştiind cât de mult o să râd. Nici bine nu a ȋnceput filmul şi aşa cum mă şi aşteptam noi râdeam chiar fără motiv, ȋnainte fiecărei faze spuneam ce o să se ȋntâmple şi retrăiam clipa parcă pentru prima dată.

Am ȋnceput să ȋi povestesc Sidoniei, de noua bere pe care am testat-o. Atât de pătrunsă eram şi cu o poftă atât de mare ȋncât ȋn loc să spun Tuborg tropical (cu lămâiae ceva gen Redd’s) am spus Turbo rg. Au urmat minute ȋn care sora mea a râs de mine spunându-mi că beau pe sistem turbo-rg.

Incet, ȋncet filmu ajunsese aproape de sfârşit, era faza ȋn care scumpul de Ionică ȋnvăța pentru a trece clasa, pentru a intra ȋn treaptă, cerea un lighean cu apă şi nişte poale ȋn brâu pentru a ȋnvăța şi ultimu capitol la matematică. Nu a trecut o secundă şi m-am asociat cu el, i-am spus Sidonia că aşa o sa fiu mâine (adică azi) atât de scufundată ȋn ȋnvățat ȋncât o să cer ventilator pentru a-mi oxigena creiul şi nişte poale-n brâu.

Era destul de târziu ȋn noapte iar noi tulburam liniştea din jur cu râsul atât de colorat de care aveam parte. Râdeam de cei care jucau ȋn film, de ceea ce făceau sau cum arătau : « Uite fată, ȋți stă păru ca a lui aia ! » ; « Mamă ce petrecere, ce dansuri ! » şi multe altele...Cam asta e rezumatul a ceea ce am trăit aseară.

Pentru seara care a trecut şi ȋnca câteva milioane, azi ȋți spun TE IUBESC surioară dragă! 

Inchei aici şi am fugit la invățat !

O poezie naşpa

Învinsă de propria-mi iubire ,

Mă-ndrept spre drumul tău opus ,

Iubind acum o clipă din trecut !

Las inima să fugă în mâna destinului,

Ispita sufletului tău să-nvingă

Puterea zâmbetului meu n-o să poată !

Sau, cine ştie c-o să fie ?

Eşti o adiere a vântului în seceta verii

Simţită în lanul de greu uscat

Tânjind la picături de ploie ,

Indiferent de nobilul apus !

............................................

... din nou P.S.: creaţie proprie. Scuze pentru rima care nu există ...   

14 februarie

“ Nimeni n-o să îţi explice ce e Dragostea

Asta singur într-o zi de vara-o vei afla

Şi atunci să nu uiţi de inima ta! “

Aseară, ascultând melodia pe care cu siguranţă o ştiţi cu toţii, mi-am dat seama cât adevăr stă ascuns în aceste versuri !.

E dimineaţa de 14 februarie, din nou o altă sărbătoare împrumutată / importată “Valentine’s day” , dar care a prins foarte bine la noi în ţară. Azi, e ziua aia în care peste tot pe unde mergi dai de îndragostiţi, de îmbraţişări, de zâmbete multicolore, de inimioare, trandafiri, perne roşii, jucării de pluş, căni-pereche, cele mai frumoase cântece de dragoste, declaratii, şampanii, cupidoni, jucării erotice, funde, felicitări, pungi de cadouri, bomboane de ciocolată, petale de trandafiri ...

Eu una sincer nu suport ziua asta! Poate că unii o să se trezească să spună că atitudinea mea față de sărbătoarea asta vine din faptul că nu am prieten pentru moment şi probabil sunt o frustrată, dar nu e asa, chiar nu sunt! Pur şi simplu nu îmi place ziua asta şi mai ales toată tevatura din jurul meu!

De ce să numesc această zi sărbătoare? Eu nu am nevoie de o zi specială pentru a-mi arăta dragostea fată de persoana dragă, dacă am chef îi arăt dragostea şi îi fac iubitului cadou în orice zi din an în care mă taie pe mine capu. De ce am avea nevoie de o zi specială în care să sărbătorim iubirea şi nu am sărbători-o în fiecare zi ?

Știu că mulți poate n-o să fiți de acord cu postarea asta, dar sincer nu-mi pasă! Poate vă întrebati de ce am început postarea cu acele versuri... because: - am observat că sunetm din ce în ce mai atenţi cu inima persoanei de langa noi, iar în această zi din ce în ce mai mult. Pentru câteva clipe am avut senzaţia că uităm de propria inima, chiar daca poate partenereu are grija de ea.

Îţi spun doar că şi inima ta are nevoie de tine nu doar cea a persoanei iubite!

Tu ce spui? 

Happy Valentine`s Day , pentru cei care sărbătoresc.


P.S. : Eram singură şi mă gândeam la el, aşa mi-am dat seama că uitasem de inima mea şi chiar dacă ea încă îl vrea pe el , am să încerc s-o fac să înteleaga că nu îl mai poate avea şi că nu merită să sufere văzând cum lui nu îi pasă!

Liniştea din noaptea pierdută

O secundă doar, în care am ridicat privirea-mi înlăcrimată spre bolta cerească.  Ochii  mi  s-au îndreptat spre lumina argintie ce dorea parcă să cuprindă întreg văzduhul.

Era luna, atât de singură, incompletă , liberă şi totodată puternică, parcă la fel ca mine. Ii vedeam ochii care încercau să îmi spună ceva, o priveam şi îndată norii ce se apropriau de ea au făcut cale întoarsă. Eram doar noi două şi sunetul adierii vântului, parcă vorbeam prin priviri. Simţeam cum fiorii mă cuprind în întunericul nopţii. Era atât de frumoasă şi strălucirea ei croia inimii mele un drum presărat cu fire subţiri de iarbă ce abia începuseră a se dezgheta, iar ochii ei ca marea parcă ascundeau atâta tristete cât a unui întreg glob.

          Am întrebat-o : - De ce îti este privirea aşa de întristata?

  Iar ea mi-a răspuns : - Cum să nu privesc întristată spre tărâmul ce-l luminez, când în el văd atâta suferinţă?…

 Pentru o secunda uitasem să respir când am văzut cum începe să se îndepărteze de mine tot din jur, cum parcă prind aripi şi mă îndrept spre lună.

Am atins-o, m-a luat în bratele ei atât de călduroase şi mi-a arătat cât de triste erau acele locuri.

Eram încremenită, nu ştiam dacă visez sau e realitate, i-am spus timidă că nu are de ce să fie ea tristă din cauza noastră, iar ea lăsându-mă usor spre locul întristat, mi-a spus că puterea ei constă în dragostea pe care o împărtăşim noi, cei cărora ea le luminează căile…

A urmat o noapte întreagă plină de întrebări în liniştea luminii date de împărăteasa noptii, luna!

Pătrunsă de singurătate

Cu degetele îmi atingeai braţul şi mă priveai parcă pentru ultima oară, m’ai sărutat şi ai plecat spunându’mi că mâine ne vom revedea…

Dar azi, sunt abandonată în locul unde parcă mai ieri eram împreună.Păream a fi singură din nou, în locul ăsta imens în care sunt doar ca o celulă.

În mintea mea sunt acum zeci de ipoteze, mii şi mii de gânduri rele, care au devenit adevăr doar cu o seară înainte... Am avut dreptate şi acum îmi pare rău. Speram să mă înşel din nou dar nu a fost aşa…

Te’am pierdut, te’am pierdut pe tine cel ce până mai ieri erai „lucrul ” pentru care visam!

Respir adânc şi îmi spun că tot o să treacă, încerc să îmi opresc lacrimile care îmi străbat obraji. Timpul e oprit în loc pentru mine, toate clipele petrecute împreuna îmi revin în minte, în trup, în suflet. Acum, picături de sânge curg din inima mea de gheaţă!

Azi, vroiam să fi lângă mine dar nu eşti, sper doar că eşti fericit şi că iubeşti.

Îmi lipseşti minut cu minut, sper sa nu mă uiţi!

Asta mică o să fie mereu aici, nu uita!

Adio, iubit drag!

Pentru că a-i fost lângă mine!

… recreaţie….

   Eu: - Iulia, de ce pot să zâmbesc şi acum in clipele astea?

Iulia: - Pentru că tu eşti puterinică Th!

  Eu: - Dar eu nu vreau să mai fiu, vreau să cedez!

Iulia: - Hai Th, gata zâmbeşte nu ai de ce să fi tristă!

…. Intră profa, fiecare în banca ei. Era ora de Engleza, oră în care am continuat să vorbim prin mesaje…

Iulia: - Ieri nu erai aşa …

   Eu: - Cum aşa?

Iulia: - Aşa tristă, parcă pe zi ce trece eşti şi mai tristă şi te gândeşti şi mai mult la el, eu cred k nu mai are rost să suferi, poate o să fie bine !

   Eu: - Da, adevaru ăsta e, sunt mai rău ca ieri pentru că nu mai inteleg nimic… ştii, îmi lipseşte enorm, mă gândesc aşa la tot ce a fost… wtf !

Iulia: - Hai gata, mergem în oraş?

   Eu: - După ore? Stăm la Sport si Tic?

Iulia: - Da, hai să rămânem ş la astea...pe unde mergem?

  Eu: - Unde vrei, sau ne hotaram pe drum!

Iulia:- Ok.!

…………………………………………………………..

… pauză, ne luăm lucrurile şi plecăm la sala de sport, ne aşezăm pe o bancă începem să vorbim… ne uităm una in ochii alteia, am început să plâng… m-ai luat în braţe, m-ai linistit cu vorbele tale care îmi mângâiau inima, mi-ai spus că o sa fie bine şi că o să fi lângă mine …

.................................................................................................

Pentru toate clipele în care mi-ai fost alături, pentru fiecare cuvânt pe care l-ai rostit, pentru fiecare gram de afecţiune pe care mi l-ai acordat, pentru că ai fost persoana potrivită la locul potrivit, azi Iulia... iţi spun că Te iubesc!

P.S. : E valabil şi pentru Anca, love girl! :*

Remember me!

Did I disappoint you or let you down?
Should I be feeling guilty or let the judges frown?
Cause I saw the end before we'd begun,
Yes, I saw you were blinded and I knew I had won.

So I took what's mine by eternal right.

Took your soul out into the night.

                          It may be over but it won't stop there,

                                   I am here for you if you'd only care.

You touched my heart you touched my soul.

You changed my life and all my goals.

And love is blind and that I knew when,

My heart was blinded by you.

I've kissed your lips and held your head,

Shared your dreams and shared your bed.

I know you well, I know your smell,

I've been addicted to you…

I am a dreamer but when I wake,

You can't break my spirit - it's my dreams you take.
And as you move on, remember me,

Remember us and all we used to be! …

Ȋţi aminteşti şi tu ?

             Deschid albumul de poze, îl răsfoiesc puţin şi iată-mă ajunsă la pozele cu noi. Ce mici şi incocente eram la serbările de la grădiniţă.

           Privesc pozele şi amintirile îmi cuprind inima ca niste” puricei”.Cu lacrimi în ochi îmi aduc aminte de tot ceea ce ne leaga, de certurile pe care le avem atunci când ne întâlneam, de vacanta aia în care am fost nedesparţite, minţind timpul făcând karaoke şi jucând ore în şir cărţi, de prostioarele făcute când veneam de la grădi, de pernele alea cu care ne băteam, de toate jocurile inventate pe moment, de drumul parcurs până la Mărceşti în frig şi soare...

         Mă întreb adesea dacă şi tu îţi aminteşti toate aceste lucruri? Dacă îţi aminteşti ziua aia în care am facut o grămadă de poze prin parc, petrecerile în care am râs/plâns una lângă alta?

………………………………………………………………………     

 Ȋţi trimit mesaj, îţi spun că am chef să iesim să vorbim de toate orele pierdute “aiurea”… raspunzi acceptând invitaţia iar la sfârşitul mesajului scri “<3 micuţo” …

       Spune tu acum, cum să nu te iubesc, cum?

Nu uita,am sa fiu aici mereu pentru tine,orice s-ar intampla!