El: - Care este visul tău?
Ea: – Să te înţeleg doar privându-te.
El: – De ce ţi-ai dorii să poţi face asta?
Ea: – Nu știu. Poate aşa ar fi totul simplu, aşa aş putea scrie o poveste...
El: – Poveste despre?
Ea: – Despre cel pe care l-am iubit, îl iubesc şi pe care îmi doresc să îl iubesc toată viaţa.
El: – Povestea vieții mele, poveste despre mine?
Ea: – Povestea perfecţiunii.
El: – Povestea celui ce te iubeşte!
Ea: – Nu-ți știi povestea, eu o să o aflu, iar într-un final o vei recunoaşte, chiar dacă zilnic o trăieşti, eşti departe de a conştientiza totul.
El: – Nu am o poveste. Eu nu sunt o poveste. Ai în față un om care a iubit, care a fost dezamăgit, care este exact ca o carte cu pagini rupte. Multe pagini rupte.
Ea: – Paginile se pot lipii...
El: – Trebuie să mă iubești!
Ea: – Nu mi-e frică de iubire. O fac deja. Şi sper să reuşesc să te iubesc la fiecare apus de soare.
El: - Sunt aici, doar pentru tine. Să te iubesc şi să fim împreună. Să învăţam să iubim. Să scriem povestea dragostei, cu noi eroii principali...
P.S.: Vis = TU.
