Vreau ...

Era o noapte, in care stelele acopereau intreaga bolta cereasca. Atat de calda noaptea ce coborase usor peste tinutul meu si-n suflet ardea o dorinta nebuna sa te simt.

Tocmai imi trageam cearsaful pana la urechi... cand mana ta imi mangaie obrazul ud... Te simteam in intuneric... degetele mele iti descopereau parca pentru prima data buzele carnoase,ochii caprui, zambetul perfect...si pielea fina...

Eu: -Ai venit...? Esti aici?

El: -Pentru tine mereu voi veni...doar trebuie sa ma chemi!

Eu: -Stiu...dar mereu voi avea in suflet teama ca pleci si nu ai sa te mai intorci....

El: -Nu... nu te mai gandi la asta, acum te rog dormi... esti obosita, maine avem o zi libera doar pentru noi doi ...

Eu: -Vei fi si maine aici?

El: -Voi fi in fiecare zi, aici, langa tine!

Eu: -Promiti?

El: -Promit... te iubesc, bobocel mic!

Eu:-Si eu te iubesc, ini! ...

El: -Ssssttt...dormi

Eu: -Nuuu, nu vreau....

El: -Dar ce vrei?

Eu: -Vreau sa...

Si cand am deschis ochii, nu erai langa mine.

Insa, sufetul meu tot era plin de tine!

P.S.: Stiu, sunt egoista. Dar te vreau doar pentru mine!

Si ai ramas...

Mergeam alene , pierduta printre gânduri , alaturi de mine doar zambetele isi faceau loc .
Mi-am ridicat privirea si am vazut cum razele colorate ale soarelui dansau în aer cu vântul ce usor adia .
Era o priveliste desprinsa din basme . Acele culori jucause te ispiteau sa li te alaturi în jocul lor .
Pentru o clipa am inchis ochii, indreptandu-mi fata catre soare. Era atât cald si atat de multa lumina-n intuneric...
 Am grabit pasul , încercând sa nu ma pierd printre siluetele necunoscute ce ma înconjurau. M-am asezat pe o banca si mi-am lasat imaginatia sa zboare departe.
 În visele mele, mereu apareai tu si ma strângeai în brate ,dar acum nu mai esti aici .Îmi este atât de frig si ma simt atât de singura , încât nici soarele nu mi-ar putea dezgheta sufletul .
Atunci când ai plecat mi-ai împietrit inima si ai lasat-o asa , fara sa stii daca aveai sa te mai întorci vreodata . Un sir de amintiri placute mi-au trecut prin fata ochilor si-n departare te zaresc...

Erai tu... Ma priveai cu blândete , dar în ochii tai am putut zari ceva mai mult . Te-ai apropiat de mine si apoi un zâmbet ti-a înflorit în coltul gurii. Te-ai asezat pe banca si m-ai cuprins în brate. Am simtit cum trupul meu a început sa arda din nou si atunci am realizat ca nu visam . Flacara din sufletul meu s-a aprins iarasi . Tot ce vedeam era real , iar inima începuse sa îmi bata cu putere .M-ai readus la viata si m-ai facut din nou sa vreau sa traiesc .

Atunci ti-am spus printre lacrimi : “ Mai stai . Nu pleca …”

Si ai ramas langa mine....

Te iubesc C. !

TU, EU, NOI...

Tu, sa ma lasi sa iti simt dragostea plutinda ,
sa lasi soarele in spatele unor nori albi , de pudra .

Tu, sa zambesti , da sa zambesti …
sa alergi descult pe cerul de sticla ,
sa spulberi picaturile de tristete care cad spre mine.

Tu, sa ma prinzi de mana , sa ma tii strans , sa emani dragoste si caldura .

Noi, sa ne plimbam printr-o gradina de amintiri spumoase.

Eu, sa fiu urmarita de umbra-ti pretutindeni ,
mirosul tau sa nu-mi dea pace , sa ma copleseasca .

Noi, sa plutim in rafale de vant diforme.
Sa coboram pe-o iubire suprapusa , intr-un sarut magnetic ,
in priviri sedate , cu atingeri maiestre ,
aproape de sol sa ne desprindem in jumatati de dragoste-amara ;
inegale , infinite , imperfecte.
Fericirea ta sa-mi fie aerul , ochii tai marea , pielea-ti fina nisipul .

Iar eu, inca o data sa iert, dar sa nu uit!

P.S.: Uneori am nevoie sa-mi arati ceea ce simti.

C., te iubesc!