Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

joi, 11 aprilie 2013

Ba, mi-e dor!

Mi-e dor...
Azi imi este dor de tot. Imi e dor de locurile in care ma simt Eu. Pacat ca acele locuri sunt departe. Imi este dor de toti, imi este dor de trecut, imi este dor de ei, de mine, de clipele in care eram cea mai importanta.
Prezentul e superb, insa momentele in care ma gandesc la trecut sunt inca traite de mine.
Da, mi-e dor!
Mi-e  dor de dimineti, de mirosul proaspat de iarba, de razele de soare care-mi strabateau corpul in locurile acelea mult indepartate. Mi-e dor de serile in care ma simteam cea mai importanta si roiau in preajma mea persoane fericite si pline de incredere in propriile puteri, mi-e dor de serile in care zbenguiala era tot ce vroiam si langa mine era persoana ce-mi poarta cea mai mare incredere, mi-e dor de serile in care stateam si vorbeam descoperind tainele stelelor si au fost multe seri de genul, in care in brate eram tinuta si cerul ne era casa, mi-e dor de parcul ala plin de amintiri cu mine, cu tine, cu ei, cu noi, cu voi...
Mi-e dor de rasul lor nebun, de buzele tale mereu cu zambetul aplicat ca o stampila, de imbratiseara ta la betie, de dansurile tale cand incepea melodia "surioara ca a mea", mi-e dor de fratele pe care nu l-am avut niciodata si l-am gasit in tine, de prietenul pe care am reusit cu greu sa mi-l fac, mi-e dor de serile cand faceam pe dj si ne declaram iubirile secrete, mi-e dor de cei ce stateau ore in sir si ascultau banalitatile pe care le spuneam, mi-e dor de cel ce ilegal a stiut sa ma tina langa el, mi-e dor de falsitate, mi-e dor de vorbe spuse fara rost, mi-e dor de lacrimi… cu toate astea, mi-e dor pana si de amintirile cu tine, caci e vorba despre tine incorporat in ei, in toti cei ce eram acolo, in toti cei credeau, ce visau, ce sperau....
Te-ai prins? Da, despre tine e vorba pitic!

…. Straine, prietene, frate... TE IUBESC! 
Imi lipsesti.

Totul sau nimic ...

Iar eu, copila proasta, ti-as fi dat tie si inima, si buzele, si trupul, si visele, si zambetele, si aerul ce-l respiram… iar tu, baiat nepasator, le-ai fi luat pe toate, fara a sta pe ganduri, desi stiai prea bine ca ti le dadeam din dragoste, o dragoste careia tu nu-i puteai raspunde…
Timpul trecea si-mi promiteai multe, iar eu... credula cum eram, luam fiecare cuvant de-al tau ca fiind sfant si as fi bagat si mana-n foc ca-ti vei respecta promisiunile.
Mare prostie din partea mea!
Nu ai respectat nimic si ai plecat, dar vrand in continuare ca eu sa ma port cu tine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...
Ma multumeam cu firmiturile de afectiune ce mi le ofereai...
Cat de stupid!!!
Dar gata, ajunge!
 Eu nu mai vreau jumatati, vreau totul sau nimic!


Revenire...

 Obişnuiam să scriu aici cand eram tristă, cand nimeni nu ştia de ceea ce simt eu, de ceea ce imi doresc, cand credeam că singurul lucru pe care il am este acea parte de singuratete din mine. Chiar dacă in viata de zi cu zi eram cea mai fericită personă de pe acest univers, chiar dacă aveam totul. Sau aşa credeam atunci că aveam totul, insă imi lipsea ceva şi stiind asta mă multumeam cu acel putin avut sperand că e totul.
Insă, dupa multe luni in care am tot crezut că nu o să fie asa cum visez, mi-am dat seama că am găsit acel lucru ce imi lipsea, că adevarata fericire şi iubire imi bate la uşă, ca i-am deschis şi in clipa aceasta ea mi-a cuprins intreaga fiintă.
Mi-am impărtăşit aici bucati din sufletul meu: fericire, tristete, trădare, dezamăgire, fericire, sperantă, iubire… iar azi mă reintorc privind către voi, către lume…
Sunt sentimente pe care adesea vrei să le impărtăşeşti tuturor, dar ce te faci cand in jurul tau observi că lucrurile nu stau aşa bine? … Cand tristetea apare şi zambetul dispare…
Spuneam candva că durerea imi este prietenă, acum ştiu că doar cei slabi pot spune asta!
Credeam că fericirea e doar o amagire, acum ştiu că doar cei prea siguri pe ei spun asta!
Uram, nu iubeam, nu iertam… Acum, nu am ce să urasc, nu am de ce să urasc… Iubesc! Si o fac sincer din toata inima mea! .. Iert… şi las in urma ce-i gresit, bucurandu-mă de clipele bune.
Sunt ingrijorată de ceea ce mă incoanjoară, pe stradă apar din ce in ce mai putine zambete. Unde sunt cei ce in zilele mele rele imi apăreau in cale si-mi zambeau? Unde ati plecat?
Atunci, vă invidiam! Acum, vă vreau inapoi!

Haide-ti să zambim!



P.S.: Revenirea mea se datoreaza unui cadru didactic ce m-a facut să-mi fie dor să scriu... <3