Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

joi, 30 iunie 2011

Tu eşti mai importantă ca ea, ca el, ca ei!

E ca într-un joc fără instrucţiuni, în care oamenii se iubesc şi la sfârsit ajung să se urască.

Adesea, pe un traseu necunoscut ne avântăm să puteam avea ce ne dorim. Si la final obervam că am trecut peste toate obstacolele întâlnite cu brio dar fără nici un rezultat, căci ce ne doream a fost luat cu o fractiune de secundă înainte de a ajunge la linia de final.
Ajungem să ne răzbunăm, sau să ne facem chiar nouă rău crezând că aşîi e acelei persoane mai bine şi din nou uităm de noi, de ceea ce vrem, de inima noastră.

"Mami", tu eşti mai importantă ca ea, ca el, ca ei!
THeolina te iubeşte!  


P.S.: Ziua de azi a început cu o dezamăgire, oare cum se va termina?
........................


Raspuns: Groaznic, groaznic, groaznic! O veste enorm de proasta a incheiat seara si mii de lacrimi.
 "Tati", atat eu cat si "mami" te iubim si te vom iubi! O sa ne lipsesti paraciosule! 

miercuri, 29 iunie 2011

Nu vreau mai mult ...

Las chipul lui în inimă să îmi pătrundă , chiar dacă doare.
Am învătat să îndur când iubesc. 
Privesc la poza ta şi cu regret în suflet îmi amintesc de clipa în care te-am cunoscut.
Si m-am îndrăgostit de tine.
Acum totul e trecut, las chipul tăîn sufletul meu să-şi găsească locul.

 Azi, mă mulţumesc să te am doar în gândurile mele, nu vreau mai mult decât să te păstrez în inimă, nu-ţi cer mai mult , nu îmi permit mai mult decât să te iubesc în tăcere, stiu că nu  se poate mai mult, niciodata nu-mi va trece iubirea pentru tine. Crede-mă!

Nu suport să renunţ la luptă, deci nu voi renunţa!

P.S.:Te iubesc chiar de nu vrei!

luni, 27 iunie 2011

Celor doi


 Unui suflet ce iubeste in tacere nu ii trebuie decat curaj sa recunoasca!

Sunt lucruri mărunte de care eu am aflat, lucruri pe care azi le voi scrie aici, caci am prins drag de ei doi. Ei doi, Andreea si Costi pe care eu ii numesc  "parintii mei" pentru simplul fapt ca ii iubesc si stiu ca orice mi s-ar intampla ei ar fi acolo langa mine.

Am spus ca sunt "parintii mei" pentru ca eu imi doresc ca ei sa fie impreuna. Si nu imi doresc asta asa pur si simplu, imi doresc pentru ca am vazut cat de mult tin unul la altu. Am aflat cum candva el a iubit-o pe ea nemarturisindu-i asta, iar ei ii e atat de drag de el incat gelozia adesea ii da tarcoale. De multe ori ceea ce imi doresc se si indeplineste sper ca si asta data, norocul sa fie de partea mea, a noastra.

Imi e inundat sufletul de bucurie cand ii vad cat de fericiti sunt cand vorbesc. Intre ei poti spune ca e chiar o poveste, s-au cunoscut fara sa isi doreasca, dar inimii nu ii poti spune ce sa faca, de aceea au ajuns sa se iubeasca. Insa, nu au avut curaj sa recunoasca tot ceea ce ei simt. Pana si azi isi asund sentimente pe care ar trebuii sa le arate. 

Dragostea pe ei ii alină,  intre ei e mai mult decât o atracție fizică, între ei e mai mult decat chimie ca-n tabloul lui Mendeleev, între ei e ceva de inexplicat, ceva pur, ceva abstract, ceva sfânt, ceva ca rar intalnesti, ceva ce pana si pe tine te face sa-ti doresti ca ei sa fie impreuna. Ceva ce pe mine ma innebuneste stiind ca ei se vor dar niciunu nu face pasul decisiv pentru simplu fapt ca exista o teama.

Intre ei sta ascunsa dragostea la prima vedere asta cred eu. Si cred asta pentru ca telepatia dintre ei chiar exista, imaginea lui în gândul ei seara ramana, după ce isi iau  ”la revedere”, felul în care îi spune ”te iubesc” te face sa simti ca e din inima si ca  nu sunt două cuvinte aruncate în neant, se simte dragostea in jur, simte si ea simte si el ... 



P.S.: Vreau sa va vad iubindu-va!
Asta a fost pentru voi, sper ca a-ti inteles ca trebuie sa luptati si sa recunoste-ti ceea ce simtiti. 

Sufletul te vrea!


" Nimeni n-ar putea sa schimbe viata mea, orice s-ar intampla undeva in inima te voi pastra!"


Si acum nu e nici vina ta, nici a mea.
E vina acelor sute de kilometrii
Ce ne despart fara sa vrem.

Te iubesc!
Poate suna absurd si crezi ca spun prea repede aceste lucruri, dar azi scumpule, mi-am dat seama ca de la inceput te-am placut.

Si se pare ca dragostea la prima vedere exista!



P.S: Stiu ca randurile nu vor fi citite de cine trebuie, dar sufletul imi cere sa le astern aici. 

joi, 23 iunie 2011

Poate ...


Poate fericirea azi imi ofera o noua sansa.

Poatea acea voce calda ce acum imi sopteste simple cuvinte este antidotul fericirii mele.
Poate acea persoana ce azi ma face sa zambesc e ceea ce-mi trebuia si atunci.
Poate el e ceea ce vreau, ce caut.
Poate eu nu sunt ceea ce vrea el.
Poate il voi avea candva.
Poate o sa uite de ea si o sa fie doar al meu.
Poate o sa zambim impreuna ci nu seperat.
Poate o sa fim aproape.

Poate ... mereu exista un "poate".


P.S.: Fara inspiratie, aveam doar chef sa ma descarc.

duminică, 19 iunie 2011

20 iunie

Iti amintesti? 
E 20 iunie, dar se pare ca pentru tine acum e doar o data oarecare.
E ziua mea scumpule, dar se pare ca tu ai uitat asta...
Nici un telefon, nici macar un mesaj nu ai dat.
M-ai uitat si doare. Doare al naibii de tare cand imi amintesc de tine, de ceea ce a fost intre noi.
Doare sa nu stiu nimic de tine, doare ca nu te mai am. Doare ca azi, de ziua mea tu imi lipsesti. 
Imi lipseste acel "La multi ani, mami!" spus din gurita ta.
Oare te-ai gandit azi la mine? Cred ca nu, cum nu o mai faci de mult.
Atat de multe persoane care si-au amintit de mine, de ziua mea ... si gandul meu tot la tine. 
Ce pot sa fac ? Spune-mi tu, ce pot face?
Mi-as fi dorit sa iti aud vocea sau macar sa vad printr-un mesaj ca inca te gandesti la mine.
.......

Deci, La multi ani, mie! 
La multa muzica si bautura! 

P.S.: Imi lipsesti chiar de nu vreau. De vei citi aceste randuri sa stii ca au fost scrise cu lacrimi in ochii doar pentru tine, acel cineva. 

duminică, 12 iunie 2011

Acelaşi tu, aceeaşi eu


Acelaşi tu, aceeaşi eu,
Nimic schimbat în lumea asta.
Acelaşi tu, aceeaşi eu,
Nimic nu e să ne aproprie în noapte.

Acelaşi tu, aceeaşi eu,
Şi vise neîmplinite.
Acelaşi tu, aceeaşi eu
Şi zȃmbete murdare.

Acelaşi tu, aceeaşi eu,
În timpuri trecătoare.
Acelaşi G. , aceeaşi THeo,
În lumi diferite.


Există.

Există timp. Dar adesea insuficient.
Există distanţe. Mult prea mari uneori.
Există oameni. Care te dezamăgesc. Te iubesc. Te părăsesc. Te caută. Te uită.
Există fericire. Dar uneori nu o simţim sau nu vrem să o simţim.
Există cuvinte. Şi sunete. Şi muzică.
Şi în toate există iubire!


miercuri, 8 iunie 2011

Unui alt R.

Te vreau sau poate nu...
Încă mai negociez asta cu mine,
Căutând un răspuns ce nu va veni niciodată
Sau poate va veni printr-un vis
Sau o adiere de vânt 
Ce va străbate şi viaţa mea şi-a ta.

Vorbeste-mi doar, nu iţi cer mai mult,
Spune-mi ce simţi şi ce gândeşti,
Te vreau aici,
Nu încerca să mă înţelegi.
Te vreau aici, dar tu nu eşti.
Exişti?

Poate da sau poate nu...
În infinitul tău ţărâm tu eşti
Lipsit de tot ce-nseamnă om.
Eşti doar tu... poate voi fi şi eu...
Sau poate nu ne vom mai vedea
Decât în vis şi în poveşti.

Vei fi al meu oare cândva?



duminică, 5 iunie 2011

Şi ştii de ce dragule ?

Pentru că el nu numără pe degete calitătile, el nu ţine minte dăţile cȃnd ne certam, ci dăţile cȃnd încercăm să ne împăcăm. Pentru că nu sunt nevoită să cedez mereu ca să meargă bine, el mă face să zȃmbesc, tu m-ai făcut să plȃng, el e matur, tu mai ai de muncă.

El mă are, tu m-ai avut doar în vise. Pentru că am cu el ce n-am avut cu tine, că am cu el ce am avut cu tine, dar mai bine şi simt că mă iubeşte nebuneşte!
 
El mă place, mă place pentru bine, mă place pentru rău, mă place aşa cum sunt, oricum eu nu mai sunt a ta de mult, de fapt nu cred că am fost vreodată şi acum zȃmbesc pentru că ştiu că te doare!
El, e realmente leacul împotriva ta, că sunt posedată de el şi de inima lui şi îmi place aşa.
El nu-mi acordă atenţie minimă ci maximă, cu el simt un viitor, pentru el am curaj să lupt!

Eu nu mă mai gȃndesc la tine, povestea noastra nu mai ţine, defapt vreau să nu mai existe !
 Triste amintiri vreau să nu mai insiste, liste de reproşuri am pentru ce mi-ai facut.

Vei rămȃne amintirea zilelor ce au trecut, deci dragule, te uit !


P.S.: Hei, adu-ţi aminte, întotdeauna am fost artistă la cuvinte!

vineri, 3 iunie 2011

Hei, tu!


Mulţumesc că m-ai învăţat să rȃd şi apoi să plȃng.
Mulţumesc că m-ai învăţat să iubesc şi apoi să urăsc.
Mulţumesc pentru că m-ai făcut să îmi fie dor.
Mulţumesc că m-ai minţit în neştire.
Mulţumesc pentru că nu-mi mai pasă.
Mulţumesc pentru ce mi-ai promis ca apoi să rămai cu falsa ta promisiunea.
Mulţumesc că mi-ai deschis ochii într-un fel mai aparte .
 Mulţumesc că ai fost acolo şi nu aici.
Mulţumesc pentru că te-am uitat.
Mulţumesc că ţi-ai petrecut ore preţioase din viaţa ta cu mine.
Mulţumesc că te-ai supărat pe mine din orice tȃmpenie.
Mulţumesc că mi-ai dat ignore de atȃtea ori de cȃte ţi-am dat şi eu şi nu te-ai lăsat mai prejos.
Mulţumesc că nu mi-ai fost alături atunci cȃnd am avut nevoie.
Mulţumesc că te-ai jucat cu jucăria asta mică şi rosie pe care lumea o numeşte inimă.
Mulţumesc pentru că nu mai cred un cuvant din ce spui.
Mulţumesc pentru amintirile ce mi-au rămas.
Mulţumesc pentru că nu te mai iubesc.
Mulţumesc pentru tot chip străin!