Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

duminică, 24 aprilie 2011

Singurătatea neuitării



Sentimentul de singurătate ȋmi dă târcoale ȋn aceste clipe.
Fără motiv ȋmi intră ȋn vene amestecându-se cu sângele-mi ce trece din inimă ȋn plămâni şi din plămâni ȋn inimă transmințindu-mi o stare ce provoacă monotonia.
Mă simt singură chiar de nu sunt. Tu ȋmi dai târcoale.
Gripa nu vrea să mă părăsească, e aici lângă mine, ȋn mine la fiecare pas. De câteva zile o simt cum ȋmbrățişată mă ține, parcă ȋi e frică ca cineva să nu mă fure de acolo.
Antidotul fericirii mele e consumat, parte din el sper să fie la tine .
Şi ȋn noaptea asta ȋmi amintesc ca sunt uitată de tine, dar n-am ce face, să te mai am nu se mai poate.
..............................................
Nu te-am uitat, nici măcar atunci când am spus că te-am uitat !

sâmbătă, 23 aprilie 2011

Hristos a ȋnviat !

’’ Ȋn Mormânt cu Trupul,
Ȋn iad cu sufletul ca un Dumnezeu,
Ȋn Rai cu tâlharul şi pe Scaun ai fost Hristoase,
Cu Tatăl şi cu Duhul, toate umplându-le,
Cel ce eşti de necuprins. ’’

Marea Minune şi anul acesta a cutremurat sufletele oamenilor.
Sfânta Lumină a coborât şi astăzi la Mormântul Mântuitorului iar pe seară a ajuns şi la noi ȋn țară ȋmprăştiindu-se ȋn Biserici. Semnul Ȋnvierii Mântuitorului ajungând apoi ȋn casele credincioşilor devenind la rândul lor şi ei martori ai Ȋnveirii Domnului.
Păcatele ne-au fost iertate şi acum ca şi atunci datorită Lui, Creatorului, aşa că multumiri aducem Lui căci iată-ne şi azi ajunşi ȋn Sfanta zi de Paşti.


Dragii mei,
Hristos a ȋnviat !

Unde vei fi mâine ?

Azi, ne-am plimbat ținându-ne de mână.
Azi, ai fost aici şi m-ai ținut ȋn brațe şoptindu-mi cuvinte dulci ȋn aproprierea miezului nopții.
Azi, m-ai iubit cu sufletul şi cu trupul ca şi cum ar fi fost ultima dată.
Azi, ai fost doar al meu şi te am avut cum nu te-am mai avut până acum!
Azi, am fost noi doi şi atât.
...............................................
Dar mâine ? Unde vrei fi mâine ?
                                              Oare te voi găsi tot aici?
                                                Azi, ȋți spun că te voi iubi şi mâine !

Vom fi, mereu, noi doi!


M-am pierdut ȋn privirea ta şi-am uitat de mine.
Mii de gânduri năzdrăvane prin mintea mea mi se jucau.
N-am crezut că am să mai simt vreodată ceva demult uitat.
Lumea mea e-ntoarsă toată şi acum observ cu adevarat cât de mult tu m-ai schimbat.
Ochii tăi atât de blânzi mă-ntreaba ce-mi doresc, ochii mei răspund : să te iubesc !
Mă săruti pe frunte căci ştii cât de mult ȋmi place.
Ȋn brate mă cuprinzi şi dependentă de tine ȋncep să fiu.
Luna ne zâmbeste, ȋi facem cu ochiul şi o privim urmărindu-i drumul.
Noape bună, puiule !
Şi adorm cu tine-n gând ...

miercuri, 20 aprilie 2011

Poveste reală varianta Ştrumfi


      Prietena: - Vroiam să te întreb ceva ... îl mai iubesti ? Fii sinceră cu mine pentru că mereu ai fost aşa şi întotdeauna mi-ai zis exact ce simţi!
           Fata: - NU !
     Prietena: - Nu şi atȃt ? E mult prea radical acest NU, mai că nu-mi vine să cred ! După atȃta timp, de ce această schimbare ?
         Fata: - Pentru că aşa trebuie, prin simplul fapt că am crescut şi m-am maturizat iar el s-a schimbat destul de mult. Sincer, nu am crezut niciodată cuvintele lui goale de ce le-aş crede acum? Poate l-am iubit, dar asta a fost demult, acum nu îl mai iubesc sau iubesc băiatul de atunci, nu ceea ce a devenit acum. Dar nu ... nu îl mai iubesc !
   Prietena: - Iţi  lipseşte ?
         Fata: - Ştii, cu tine mereu am fost sincera aşa că nu te voi minţi ... uneori îmi lipseşte, dar sunt prea sătulă de tot ce s-a întȃmplat, sunt sătulă de tot ce-mi aminteşte de el, de toate scuzele şi vorbele aruncate, de sentimente false ... nu îmi mai pasă de el, nu vreau să mai aud de el, am fost mult prea dezamăgită şi am suferit destul, acum am început un nou capitol al vietii mele în care el nu are ce căuta! Dragoste poate că nu a fost între mine şi el ci doar o iluzie a acestui sentiment !
   Prietena: - Vei mai crede în dragoste?
        Fata: - Ce sunt cu toate întrebările astea?
  Prietena: - ...
        Fata: - Da, în dragoste o să cred mereu, din vina unui băiat ce m-a făcut să sufăr nu voi renunţa să cred în dragoste, în ceea ce e frumos, fi sigură de asta! Dar, de ce toate aceste întrebări? Ai să-mi spui ceva?
  Prietena:-  Suntem prietene şi vroiam să ştiu dacă mai simti ceva pentru el ... deoarece ... începe să-mi placă băiatu, am tot vorbit de cȃnd v-aţi despărţit şi ne înţelegem foarte bine. Azi am decis să ne întȃlnim...
      Fata: - Cee??

          S-a ridicat şi a plecat, chiar dacă nu vroia să mai creadă că ţine la el, mai ţinea şi durea ceea ce se întȃmpla ... durea faptul că nu se aştepta din partea prietenei la acel lucru, persoana în care a avut încredere azi a dezamăgit-o ! ...

         Toată noaptea a plȃns gȃndindu-se doar la cei doi ce acum formau un cuplu, nu îşi putea închipui ziua ce bătea la uşă în care va da cu ochii de prietenă la şcoală. O ura chiar dacă nu vroia să facă lucru ăsta.
         Colegele începuseră să afle ceea ce s-a întȃmplat căci comportamentul celor două era total diferit de cel de pȃna acum, abia se priveau şi îşi spuneau un simplu “Bună” ce pȃnă mai ieri era plin de sentimente si îmbrățişări.
        Fata avea lȃngă ea persoane ce-ncercau să-i ridice moralul dar şi nelipsitele persoane care încercau să se bage pe sub pielea ei, cerȃnd tot felul de detalii care provocau rău.
        Ȋntruna din zile, prin surprinderea ei, una dintre colege la care nu se aştepta vine la ea. Nu avea o relație foartea bună cu aceasta prin simplul fapt că aveau caractere diferite, erau doar simple colege de clasă ...

       Colega: - Este adevărat ce am aflat? Cum a putut să-ţi facă asta? Erați prietene foarte bune, uite vezi de aceea nu pot eu să o suport.
         Fata: - Probabil pentru ea nu a contat că eram prietene, el a devenit mai important ca mine.
     Colega: - De mult vroiam să-i arăt cine sunt eu, s-o fac să-şi înghită toate cuvintele.
        Fata: - ....
    Colega: -  Ştii, am să mă dau la minunatul ei iubit şi am s-o fac să rămȃnă cu buza umflată, este modul în care eu mă răzbun pentru tine căci ştiu prin ce treci în clipele astea cȃnd ea te priveste cu acea vinovăţie în ochi.
      Fata: - Nu stiu ce să spun, nu vreau să-i fac rău chiar dacă ea a facut asta ... dar merită încercarea pentru a vedea şi ea prin ce trec eu, sau ... faci ce vrei !
         
         Nu a stat mult pe gȃnduri acea colegă şi a început să-şi pună planul în lucru, dar nu a reuşit să facă ceea ce dorea căci băiatul nu i-a dat atentie, spunȃndu-i că are o iubita la care tine mult şi nu vrea s-o piardă dintr-o prostie.
        Prietena a aflat ceea ce colega ei a vrut sa facă şi un schimb de cuvinte urȃte a început să ia amploare între cele doua, acum chiar nu se mai întelegeau ...
        Timpul a început sa rezolve cele întȃmplate, fata îşi revenise. Nu îi mai păsa de fostul iubit şi de prietenă, era indiferentă cȃnd auzea de ei, cand observa fericirea lor.
        Cu ea chiar începuse să vorbească, devenind mai apropriate poate chiar ajungȃnd la stadiul de prietene.


P.S.: Multumesc Ştrumfi pentru idea acestei variante! :*

marți, 19 aprilie 2011

Acum ți-aminteşti ...





Ţi-aminteşti ziua în care v-ați cunoscut.
Ţi-aminteşti noaptea în care a plecat.
Ţi-aminteşti cȃnd urci pe trepte cum urcai şi-n altă seară şi te-aştepți să te aştepte el dincolo de prag.
Ţi-aminteşti mergȃnd de el pe stradă dacăți nimereşte-n cale cȃteodată alt băiat amintind de el. 
Ţi-aminteşti de locul vostru ce acum e trist şi gol.
Ţi-aminteşti de vremea-n care erai doar tu şi el.
Ţi-aminteşti cȃnd strȃns în brațe te ținea.
Ţi-aminteşti cȃnd el era iubitul tău.
Ţi-aminteşti cȃnd era soare că pentru voi strălucea.
Ţi-aminteşti îmbrățişarea, glasul, gustul si parfumul.
Ţi-aminteşti cȃnd v-ați jurat că voi nu vă veți despărti vreodata ... Dar acum cȃnd vă desparte tot ce vă unea vreodata jurămintele-s departe şi la fel si el. Casa nu mai are viață fară el nu mai e vară. E-nnorat şi frig şi ceață şi-năuntru, şi-nfară. Ȋnchizi ochii şi-ți apare EL …


    P.S.: Versuri  din “Telefonu nu mai suna “- Sarmalele Reci şi cȃteva idei.

luni, 18 aprilie 2011

Cine era el ?


M-a privit cu ochii mari si verzi şi şi-a văzut de drum chemȃndu-mă după el. Mergea spre nicăieri în visul meu. Era grăbit.  Ȋşi întorcea din cȃnd în cȃnd privirea spre mine, căci îi urmăream paşii. Cȃnta o melodie de dor mergȃnd privind apusul ce-nconjura parcul. Avea o cămaşa ce-mprăştia mirosul tare de parfum ce-mi trecea prin părul care-mi contura umerii goi. S-a oprit pe ultima bancă şi m-a aşteptat privindu-mă cum mă aproprii de el.
A întins mȃna spre mine, o lacrimă a căzut din ochiul lui. 
L-am atins şi a dispărut.
M-am trezit speriată căutȃnd un răspuns pentru acest vis şi nici în momentul actual nu ştiu cine e acel băiat.
......................................
Vino dragule şi în seara asta în visul meu, te rog!
Am să te aştept!

Cȃnd te vei întoarce ...


Cȃnd te vei întoarce totul ţi se va părea schimbat.
Vei găsi uşa închisă. Vei găsi o altă fată , diferită de cea pe care tu ai iubit-o. Vei găsi aceiaşi ochi care te-au iubit dar care nu te mai vor. Vei găsi acelaşi chip de copil dar acum cu suflet matur. Vei găsi aceeaşi stradă dar îmbătrȃnită de timpul ce-a trecut. Vei găsi aceeaşi amintire ce a rămas vie în sufletul tău. Vei găsi jurămintele lăsate înainte de a pleca. Vei găsi nopţile albe în care iubeai. Vei găsi zilele de vară în care nu te săturai să privesti cerul. Vei găsi vȃntul ce-ţi mȃngȃia trupul cu adierea lui caldă. Vei găsi prietenii ce te-au uitat. Vei găsi copilaria după care tanjeşti. Vei găsi lucruri la care nu te gȃndeşti. Vei găsi acea lume ce ţi-a aparținut.
Mă vei găsi pe mine.
 ...
Dar, cȃnd te vei întoarce?

Mic dialog cu inima


Simteam cum în piept, inima îmi bătea ca şi cum ar fi dorit să iasă ...


Eu:  - Ce s-a întȃmplat micuţo? Ce e cu tine ?
          Inima:  - Ȋmi e teamă!
              Eu:  - Teamă ? De ce ... de cine ?
          Inima: - Ȋmi e teamă să nu sufăr iar, îmi e teamă de melancolia ce m-a cuprins în trecut, îmi e teamă de sufletele rele ale celor din jur, îmi e teamă să nu fi tu dezamăgită din vina mea , caci eu, al tău suflet îmi pierd din viată încetul cu încetul, îmi e teamă de iubirea ce-o primesc ...
            Eu: - Micuţo, nu-ţi fie teamă de nimic ! De azi am să te protej de răul celor din jur, promit!

Poveste poate reală

  



         Prietena: - Vroiam să te întreb ceva ... îl mai iubesti ? Fii sinceră cu mine pentru că mereu ai fost aşa şi întotdeauna mi-ai zis exact ce simti!
             Fata: - NU !
         Prietena: - Nu şi atȃt ? E mult prea radical acest NU, mai că nu-mi vine să cred ! După atȃta timp, de ce această schimbare ?
            Fata: - Pentru că aşa trebuie, prin simplul fapt că am crescut şi m-am maturizat iar el s-a schimbat destul de mult. Sincer, nu am crezut niciodată cuvintele lui goale de ce le-aş crede acum? Poate l-am iubit, dar asta a fost demult, acum nu îl mai iubesc sau iubesc băiatul de atunci, nu ceea ce a devenit acum. Dar nu ... nu îl mai iubesc !
        Prietena: - Iţi  lipseşte ?
             Fata: -Ştii, cu tine mereu am fost sincera aşa că nu te voi minţi ... uneori îmi lipseşte, dar sunt prea sătulă de tot ce s-a întȃmplat, sunt sătulă de tot ce-mi aminteşte de el, de toate scuzele şi vorbele aruncate, de sentimente false ... nu îmi mai pasă de el, nu vreau să mai aud de el, am fost mult prea dezamăgită şi am suferit destul, acum am început un nou capitol al vietii mele în care el nu are ce căuta! Dragoste poate că nu a fost între mine şi el ci doar o iluzie a acestui sentiment !
       Prietena: - Vei mai crede în dragoste?
            Fata: - Ce sunt cu toate întrebările astea?
       Prietena: - ...
            Fata: - Da, în dragoste o să cred mereu, din vina unui băiat ce m-a făcut să sufar nu voi renunţa să cred în dragoste, în ceea ce e frumos, fi sigură de asta! Dar, de ce toate aceste întrebări? Ai să-mi spui ceva?
      Prietena:-  Suntem prietene şi vroiam să ştiu dacă mai simti ceva pentru el ... deoarece ... începe să-mi placă băiatu, am tot vorbit de cȃnd v-aţi despărţit şi ne înţelegem foarte bine. Azi am decis să ne întȃlnim...
     Fata: - Cee??
        
            S-a ridicar şi a plecat, chiar dacă nu vroia să mai creadă că ţine la el, mai ţinea şi durea ceea ce se întȃmpla ... durea faptul că nu se aştepta din partea prietenei la acel lucru, persoana în care a avut încredere de mic copil azi a dezamăgit-o ! ...

         Ajunsă acasă, fata îi trimite mesaj prietenei: “ Să vă iubiţi mult! Iar tu, să nu vi la mine cand te va face să suferi, cand îţi va face şi ţie ceea ce mi-a facut mie, căci azi pe mine m-ai părăsit pentru el! Uită de tot ce a fost între noi, uită că am fost mai mult de cȃt prietene! Să fi fericita !”...
                                      
                            ... După cȃteva ore în care a aşteptat un mesaj de la prietenă, fata a decis să-şi pună capăt zilelor neputȃnd accepta ideea ce acum băiatul pe care ea credea că nu îl mai iubeşte o sărută pe cea ce i-a fost ca o soră pȃnă acum cȃteva ore.




P.S.: Imaginaţia , locul unde toate ideile prind viaţă într-o ficţiune aparte.

duminică, 17 aprilie 2011

Vreau şi mȃine o zi cu cer senin!


 Mă ridic din pat speriată de ora tȃrzie, trag draperia, deschid fereastra şi mă opresc puţin să-ntreb natura ce-mi oferă în această zi de sărbătoare.
Tot în jur a pris culoare, soarele atȃt de strălucitor mă salută cu razele lui puternice, albastrul cerului în care cȃte un norisor prinde curaj şi îşi face apariţia arată un început promiţător al unei zile cu adevărat de primavară plină de surprize.
Zȃmbesc şi ies afară din casă, parcă păşind într-un tărȃm de poveste, totul era vesel şi colorat în jur, păsărelele treceau deasupra mea dansȃnd prin mirosul floricelelor, caisul înflorit îşi mişca uşor crengile în adierea lină a vȃntului, iar pămant avea un învelis atȃt de verde şi fraged.
Am întins braţele învȃrtindu-mă prin mirosul îmbietor al florilor din jur, părul îmi era jucăuş în bătaia vȃntului, eram fericită dȃndu-mi seama că lumea toată e a mea!



“ Astăzi, este soare afară, 
E prim
ăvară!
Fac ce-mi spune inima…

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Fără EL

Cȃrlionţii ei încurcaţi cădeau timizi pe perna udă ce era pătrunsă de parfumul băiătului care parcă rămăsese impregnat.
Ochii îi erau înlăcrimaţi de durerea despărţirii, iar buzele vroiau sărutul zilelor trecute pline de zȃmbete şi soare.
In mȃnă ţinea bucăţele dintr-o fotografie iar trandafirul uscat din vază dispăruse, era alături de ea în patul rece şi atȃt de străin.
El nu vroia să mai facă parte din întregul format cȃndva, renunţase la toate clipele petrecute împreună, iar visele acum erau stinse căci plecase fără motiv lăsȃnd în urmă un chip înlăcrimat de dor şi un suflet sfȃşiat de durere.
Parcă vȃtul puternic îl luase de lȃnga ea, lăsȃnd-o aici, în singurătatea nefastă a propriului destin stigȃnd reîntoarcere lui...

vineri, 8 aprilie 2011

Te vreau aici, de ce nu eşti?

O stare ciudată îmi dă tȃrcoale, din nou acel sentiment de tristețe îmi cuprinde sufletul şi trupul fără a-mi cere permisiunea.
Ȋn noaptea asta nu-mi pot lua gȃndul de la tine, de fapt nu vreau să fac asta căci te iubesc nebuneşte şi teama că te voi pierde a poposit în sufletul meu.
Nici patul rece nu mă linişteşte cȃnd îmi şopteşte că e timpul să fiu a lui din nou.
Fără de putere mă simt răpusă în camera-mi întunecată luminată doar de luna îndepărtată ce şi-n astă seară îmi veghează tristețea ca odinioară.
In mȃini strȃng cearşaful ce-ncearcă să-mi învelească trupul cuprins de melancolia iubirii.
Şi dorul de tine mă cuprinde a mia oară.
Gȃndul hoinar îmi zboară, e lȃngă tine şi nu vrea să plece de acolo căci îți aparține!
Mă simt singură chiar de nu sunt.
Te simt lȃngă mine în orice clipă dar uitȃdu-mă în jur observ că nu eşti.

miercuri, 6 aprilie 2011

Prietenia



          T:  -Am căutat prietenia în stele, dar azi tind a crede că am găsit-o aici. Oare o să fie pentru toată viaţa?
          I: - Cu sigurantă!... Stelele apun dimineaţa, dar o prietenie ţine toată viaţa...

marți, 5 aprilie 2011

Au înflorit merii, iubite!

Au înflorit merii, iubite!
Şi soarele a cuprins pământul.
Impunător e albastrul cerului măret,
Iar dorul de tine a năpustit asupra mea.

Îţi simt privirea îndurerată,
Căci iarna s-a sfîrsit acum.
Dar n-am ce face, dragoste!
A Domnului putere nemăsurată e.



luni, 4 aprilie 2011

Al meu, a ta !


Îţi aud paşi pe hol.
Uşor bagi cheia în uşă şi intri în casă.
Îţi aşezi neordonat haina în cuier grăbit, eu te privesc din pragul uşii sufrageriei.
Te apropii de mine mă iei în braţe umblându-mi prin păr şi mă săruţi.

Trupu-mi înfierbântat mi se lipeste uşor de recele peretele iar fiorul dragostei începe a-mi curge prin vene.
Uşor îmi săruti gâtul iar cu degetele parcă vrei a scrie ceva pe spatele-mi rămas gol.

Îţi simt parfumul atât de apăsător cum mă cuprinde.
Îmi şopteşti că vrei să fiu a ta !
Şi ce-a urmat e confidenţial.



duminică, 3 aprilie 2011

Iubirea mea îi aparţine lui acum




Razele lunii pătrundeau timide în camera întunecată şi se aşezau alene pe trupurile noastre goi pe jumătate dezvelite.
Era târziu în noapte şi nu ne săturam să ne privim.
Iubirea ta mă sufoca, dar îmi plăcea enorm să adorm în noaptea lungă cu capul pe pieptul tău ştiind că tu-mi veghezi somnul ...
Iubite, aminteşte-mi cât de mult mă iubeşti pentru a-mi potolii setea de iubire!

Oare ai să mai vi ?



Ȋn vis, vrei nu vrei eşti doar al meu !
Aşa a fost şi în astă seară, cȃnd te-am simțit atȃt de aproape şoptindu-mi cuvinte de dor.
Mă ţineai în brațe şi mă sărutai jucȃndu-te cu buricul degetelor pe trupul meu gol ce era străbătut de fiorii dragostei.
Ȋmi umblai prin păr ca adiera vȃntului ce vestea aproprierea primăverii.
Zȃmbeam şi te priveam, nu vroiam să cred că o să pleci.
... Ştiam că visul e pe sfarşite.
Aşa că te-am iubit necontenit pȃnă-n clipa cȃnd m-am trezit singură în patul rece cuprins de razele soarelui.
............................................................
Din nou m-ai lăsat singură.

Oare ai să mai vi ?
Eu am să te aştept ...

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Tu eşti ?



Undeva, departe zăresc un trup însetat de iubire.
Un suflet cu brațele deschise gata să primească iubire.
Un zȃmbet ce vrea să-şi arate întreaga fericire.
O privire ațintită drept spre mine.
Un chip ce-mi pare cunoscut.
Prind curaj şi încep a mă apropria de el.
Şi păşesc timidă privind cum aşteaptă.
Oare eşti chiar tu ?
Mă aştepți pe mine?
 .................................................
Dar un răspuns nu am primit.
Căci ai dispărut !
Unde eşti acum?
Imi lipseşti!

vineri, 1 aprilie 2011

Sufletul tău nu m-a uitat



In noaptea asta atȃt de gri cȃnd totu-i parca oprit în jur, gȃndul haotic îmi umblă redȃndu-mi amintiri şi astăzi vi în sufletul meu mort.
E rece patul şi al visului etern făgaş mă aşteaptă, nu voi iubi în el decȃt trupul mort în brațele amare ale suspinului regret.
Nu m-ai uitat şi ăsta e singurul lucru pentru care zȃmbesc în oglinda întunecată, căci lȃnga mine nimeni nu-i să-mi aline al nemuririi melancolic dor ce tu mi l-ai lăsat în suflet.

Iar tu eşti a mea prietenă.

Pentru timpul ce stă în loc nebun, un zȃmbet de al tău înseamnă mult.
O lacrimă de a ta ce răscoleşte căpruiul ochilor tăi e grea de înțeles.
Un gȃnd hoinar ce se împiedică prin cȃrlionții tăi dă o şansă cunoaşterii tale.
Un chip de copil ce ascunde un suflet ce tinde spre maturitate îți este portret.
O mȃnă întinsă mereu gata să te ridice întotdeauna ai ştiut să oferi.

Te iubesc Teodora-Stefania!