Aş vrea ...

Aş vrea să poti învăta ceva de la mine,

Să devi un om complicat, dar să rămâi un copil.

Aş vrea să fim amândoi în seara asta,

Să privim stelele, sau doar să stai lângă mine.

Aş vrea să fii al meu pe vecie,

Să credem în tine şi mine.

Aş vrea să nu se termine nimic aici,

Să creştem visând împreună.

Aş vrea ca azi şi mâine,

Să nu ne pese de nimeni.

Aş vrea să mă iubesti,

Să simti că te iubesc!

Sfârşit de toamnă...

Sfârşit de toamnă

Si ştiu că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti.

Sfârşit de toamnă

Si ştiu că nimic nu durează.

Sfârşit de toamnă

Si vreau aşa de tare să fim acum împreună.

Sfârşit de toamnă

Si vreau să-mbătrânesc lângă tine.

Sfârşit de toamnă

Si încep să te iubesc.

Există?

Există ceva dincolo de iubire? Dincolo de eu şi tu?

Oare ce bisturiu ne-ar trebui ca să ajungem la rinichii dragostei?

Cu ce am putea recolta probe din realitatea ei?

Oare există ganglioni lipiţi de inima ta?

Si cromozoni care perpetuează bătăile inimii tale?

Iar azi, teama ta, imi pare atât de cunoscută.

Si pe tine parcă in vis te-am revăzut.

 Intâlnindu-ne iar in noapte,

Te voi privi ca-n prima seară,

Si tu, vei fi al meu, nimic mai mult!

 

Exişti? Exist? Rămâi al meu?

Am să te iubesc!

Invaţă-mă să fiu aşa cum îţi doreşti, învaţă-mă să fiu ceea ce nu ai avut niciodată.

Invaţă-mă să te iubesc, doar aşa am să te iubesc cu adevărat.

... Iar eu, am să fiu cea care iţi va hoinării prin minte, am sa fiu mirosul dimineţii şi aroma serii. Am să te sărut şi am să îţi spun încetişor că eşti tot, eşti tot şi vreau să fi mai mult de atât. Am să te astept şi am să merg cu tine, umăr de umăr, am să te strâng de mană fără să-ti spun prea multe cuvinte.

  Dar, când o să întorci capul

sau vei pleca plin de regrete

am să fac tot posibilul

să te intorci!

Si dacă nu te vei intoarce, am să te caut neincetat sperând că vom juca din nou jocul iubirii.

C. , să nu pleci !

Sincer, nu stiu!

- Sincer, nu stiu!

Nu stiu de ce ochii au atat de putine cuvinte.

Si nu stiu de ce inimile au atat de multe taceri si intrebari.
Nu stiu daca poti sa ma intelegi, sa ma respecti.

Nu stiu daca vrei sa-mi oferi zambetele tale cand ale mele devin lacrimi.
Nu stiu daca poti sa ma strangi in brate ascultand doar bataile inimilor noastre.

Nu stiu daca poti fi al meu si de acum in colo.

Nu stiu daca sunt destul de realista in momentele alea critice.
Nu stiu daca esti un simplu trecator pe strada asta straina.

Nu stiu de ce nu pot uita privirea ta.

Nu stiu de ce imi e atat de greu sa cred ca nu o sa te mai am.

Nu stiu de ce imi e atat de drag de tine.

Nu stiu de ce in clipa asta visez la noi doi.

.......

Insa, stiu ca azi imi e dor de tine, C. !

Azi, imi place ...

 Azi, imi place sa ma joc cu tine, dar nu chiar atat de dur pe cat o faceam inainte. Imi place sa fiu dificila, sa te stresezi sa-mi fi pe plac. Imi place ca nu te dai niciodata batut. Imi place sa te contrazic. Imi place cand ma faci sa cedez, dandu-ti dreptate. Imi place ca nu te saturi de mine. Imi place sa te alint, sa vad cum ti se face inima cat un purice si cum incepi sa zambesti. Imi place sa plec si sa te las singur, iar cand observ ca mi se face dor de tine regret ca am plecat. Imi place sa te strang in brate, simtindu-ma in siguranta. Imi place sa-mi fi aproape in orice clipa. Imi place sa cred ca totul o sa fie.

Azi, imi place de tine! Si stiu ca asa va fi si maine.

Pentru tine, sunt ca o carte pe care acum inveti sa o citesti, plina de mister dar atat de simpla.

Vreau sa ma faci sa te iubesc!
Vreau sa fi al meu!

P.S.: Daca vrei perfectiune, nu cauta la mine!

Nu pot decât să îţi promit că la un moment dat te voi dezamăgi!

Iartă-mă inainte de a face acest lucru!

Din trecut ...

In coltul buzei acolo jos inca se mai simte urma sarutului tau atat de mult dorit.

Si asta ma face sa zambesc, desi e un zambet dulce-amarui uneori ...

Dar ... ma conformez situatiei... 

Ai fost unul din lucrurile pe care mi le-am dorit. Si te-am avut doar pentru cateva ore.

Insa, tu mereu reusesti sa imi pui zambetul pe buze, chiar si atunci cand nu imi doresc sa zambesc... Mereu stii cum sa presari un strop de fericire in viata mea desi totul pare sumbru si mort..  

Am pierdut un posibil iubit dar am castigat un foarte bun prieten... Asta e bine, desi undeva in adancul sufletului meu " indragosteala" cronica inca mai exista si fiorul ei ma chinuie de cate ori te aud... Dar ma chinui sa trec peste, stiind ca iti e tie mai bine asa.

Poate nu iti dai seama, dar imi e dor de tine, sa stau in bratele tale pe banca din parc aproape de miezul noptii.

Si doare al naibii de rau cand vad ce se intampla in jur.
Esti fericit si ma bucur ca esti alaturi de ea.
Poate eu chiar nu te-am meritat.

... ! Ma doare ca azi esti al ei si nu al meu. ! ...

P.S.: Postare scrisa acum 3 saptamani, insa azi mi-am amintit de ea.

 

Pana aici...

Azi, nu pot sa mai traiesc in lumea ta, am nevoie sa ma intorc in zilele mele alea pline cu soare. Sper ca vei intelege de ce am facut alegerea asta.
Chiar daca nici acum nu intelegi ca nu te sun tocmai pentru ca esti tu, tu, acel baiat schimbat, acel baiat atat de diferit de cel de care m-am indragositi.
Chiar daca nu mi-ai inteles niciodata motivele pentru care te-am iubit atat de gresit si intens, atat de putin timp, nu pot face nimic sa iti dai seama de ceea ce a fost intre noi. Pentru simplul fapt ca nu vrei sa intelegi ce a fost.

Gata!
Iti multumesc pentru clipele de fericire pe care mi le ofereai, pentru toate momentele petrecute in DOI, dar nu iti multumesc pentru ceea ce ai facut cu mine. Iti multumesc ca esti un prieten asa bun pentru toti si sustii pe toata lumea si un iubit atat de indiferent.
Iti multumesc pentru tot chiar de nu meriti.

......

Pentru prima data in viata mea, ies dintr-o poveste de iubire cu inima intacta. Fara regrete si resentimente. 

Fara intrebari si dorinta de raspunsuri mute. Oare m-am maturizat?!

P.S.:Adio iubirea mea mult dorita...

JET din lumea mea!

Eu am inceput sa am un orgoliu prostesc, dus la limite extreme uneori. 

 Dar stii ce?!

Tocmai orgoliul asta prostesc, azi, ma tine pe mine clasata pe locul I in fata celor care mi-au tradat incredere, inima si orice altceva. Sa nu mai spun de prietenele alea care de fapt nu sunt prietene si cand isi dau seama de ce tampenii fac vin la tine cu declaratii si remuscari de-ti vine sa-ti arunci cu ceva in cap.

Voi toate/ toti iertati pentru ca „iubiti”, eu nu mai iert tocmai pentru ca am iubit.
Si nu ma iert nici pe mine, tocmai pentru ca spuneam ca iubesc.
Si daca eu am iubit, tu de ce mortii ma-tii m-ai inselat, de ce m-ai tradat, de ce m-ai lasat sa te insel, de ce m-ai lasat sa ajung in ziua asta in care sa nu-mi mai pese de tine, de ce m-ai ajutat sa redevin fata de atunci?!

Exact... exact asta spun si eu...

Pentru ca poate m-ai iubit, dar nu m-ai respectat.
Poate pentru ca am crezut ca merge si asa.
Poate ca in momentele alea te-ai gandit ca o sa urlu cinci minute facand crize peste crize si apoi o sa plang isteric fara sa ma poti oprii, dar in mai putin de o ora o sa uit si o sa fi a ta!.
Sau poate te-ai gandit ca nu o sa aflu de nepasarea ta stupida si de falsa ta gandire.

Te-ai inselat.
M-ai inselat.

Te-am inselat.

Nu iert.
Nu uit.
Pentru ca nu vreau.

Nu ma intereseaza ca putrezeste sufletul in mine, ca se descompune sau ca se impute, ca raman singura iar. Fara tine, fara prieteni! Si chiar imi era dor de sentimentu asta de singuratate.
Ma intereseaza doar ca imi e sufletu integru, nepatat de o persoana ca tine. De fapt, ca voi toti, cei ce sustieti cu ardoare ca nu ati face anumite lucruri si la nici o ora calcati stramb.

Eu insel. Tradez. Dar nu imi e teama sa recunosc, sa fiu ironica spunand " te-am comparat cu el nu te-am inselat!", pentru simplul fapt ca stiu ca daca ajung sa insel inseamna ca sentimentele pe care le simteam nu erau asa cum credeam eu.
Eu, daca nu vreau sa fac un lucru o sa ti-l spun verde in fata. Nu ma voi obosi sa te mint. Nici in iubire, dar in special in prietenie.

Cum sa mai cred in voi, cand nici voi nu crede-ti ce spuneti?!

Cum sa mai cred in mine, cand sunt inconjurata de voi?!

Hai jet din lumea mea!

P.S.: Scuzele de rigoare pentru limbaj.

Te-am găsit.

Ti-am simţit mirosul, atingerea,

Îmbrăţişarea caldă.

Prezenţa ta era atât de vie

Si eu atât de fericită strângându-te in braţe.

Mi-e dor de tine!

Chiar dacă mă prefăceam că nu te vreau.

Iţi urmăream paşii in mulţime,

I-aş fi recunoascut dintre toţi

Ai celorlalţi de pe pământ.

Nu eram a ta, nici a lui.

Imi era bine cu gândul la un "altul".

Pentru încă o vreme, visul

Mi-a fost de-ajuns.

P.S.: Visul meu esti tu ! 

Azi eşti al LOR...

Azi, totul se termină!

Mă retrag din viaţa ta lăsându-te LOR.

 Nu mai pot suporta nebunia ta ce mă face să par atât de incoloră. Eşti perfect pentru locul unde te afli, eu nu am ce căuta alături de tine in lumea asta a ta.

Răcirea asta dintre noi m-a făcut să realizez că nu insemn nimic pentru tine.

Stai linistit, nu eşti tu de vină pentru ceea ce se intâmplă!

Doar aprorierea ta de dependenţă m-a făcut să mă indepărtez de tine.

De azi, rămâi al LOR! 

Eu nu te mai vreau! Cel puţin nu azi!. 

P.S.: Eu te iubeam, ele NU!