Cineva mi-a spus ca fiecare dintre noi avem pe cer steaua noastra si ca intr-o buna zi, fara sa ne dam seama o vom recunoste. Si nu a mintit, steaua mea e acolo si am gasit-o dupa lungi cautari.
In seara aceea eram de mana cu tine si auzeam cum cineva vorbeste cu mine si nu erai tu. Cineva imi striga numele si acel cineva era ea, steaua mea, iar dupa cateva clipe nu-mi mai puteam lua ochii de la ea.
Imi striga numele parca pentru a ma lua de langa tine. Mi-a spus ca ea stie totul despre mine, stie cand sunt trista, cand sunt fericita, stie motivul pentru care lacrimile-mi curg, stie ca zambesc neincetat.
M-a rugat sa am grija, sa nu ma-ncred in tine si parca pentru o clipa ma furase, parca pentru o secunda eram acolo cu ea si ma facea sa-i dau dreptate in tot ceea ce spunea. Stia atat de multe, si-mi stia durerea....
M-a intrebat ce mai caut langa tine dupa tot ce s-a intamplat, iar eu i-am spus ca te iubesc si ca nimeni si nimic nu poate sa ma convinga sa renunt la tine.
Ea mi-a zambit, si lasandu-ma parca din nou sa fiu a ta, mi-a spus : "Dar daca el te lasa? Vei fi a mea?" si-a disparut...
De atunci, nu-mi mai vorbeste... o privesc si doar imi zambeste.
P.S.: Ma vei lasa sa plec?
