:)

Când timpul plutește printre respiraţiile voastre,

Când zâmbetul ei îți mângâie sufletul,

Când ale ei cuvinte te alintă,

Când brațele îi sunt în jurul corpului tău,

Când luminile sunt stinse,

Când vântul îi strică părul,

Când lacrimile nu există,

Când tu ești TOT,

Când ea este copilă,

Când visați,

Când vă certați,

Când nimic nu are sens,

Când ești prea obosit să asculți,

Când greșești,

Când uiți,

Când plouă,

Când ceasul sună,

Când e aglorat,

Când tipă...

... atunci ia-o de mână și spune-i cât înseamnă pentru tine!

Te iubesc - pentru că nu mai știu ce am fost înainte să apari tu.

Imi promiti?

În zori, cuprinde-mi obrazul cu mâna ta caldă şi şopteşte-mi cel mai mare sentiment...
Spune-mi că eşti fericit şi că ţi-a fost dor de mine.
 Ascultă-mă cum vorbesc numai prostii şi mângâie-mi părul.
Ţine-mă strâns în braţe şi promite-mi dimineţi dulci.
 Priveşte-mă pe ascuns, printre raze de soare, printre vorbe...
Sărută-mă şi taci!
 Şi să nu mă uiţi.
Îmi promiţi?

Unde?

Hai...

Fără promisiuni...

Tu şi eu...

Unul pentru celălalt.

În nefiinţă...

Hai!

Dar visul tău care este?

El: - Care este visul tău?

Ea: – Să te înţeleg doar privându-te.

El: – De ce ţi-ai dorii să poţi face asta?

Ea: – Nu știu. Poate aşa ar fi totul simplu, aşa aş putea scrie o poveste...

El: – Poveste despre?

Ea: – Despre cel pe care l-am iubit, îl iubesc şi pe care îmi doresc să îl iubesc toată viaţa.

El: – Povestea vieții mele, poveste despre mine?

Ea: – Povestea perfecţiunii.

El: – Povestea celui ce te iubeşte!

Ea: – Nu-ți știi povestea, eu o să o aflu, iar într-un final o vei recunoaşte, chiar dacă zilnic o trăieşti, eşti departe de a conştientiza totul.

El: – Nu am o poveste. Eu nu sunt o poveste. Ai în față un om care a iubit, care a fost dezamăgit, care este exact ca o carte cu pagini rupte. Multe pagini rupte. 

Ea: – Paginile se pot lipii...

El: – Trebuie să mă iubești!

Ea: – Nu mi-e frică de iubire. O fac deja. Şi sper să reuşesc să te iubesc la fiecare apus de soare.

El: - Sunt aici, doar pentru tine. Să te iubesc şi să fim împreună. Să învăţam să iubim. Să scriem povestea dragostei, cu noi eroii principali...

P.S.: Vis = TU.

Frică...

Mi-e frică...

Mi-e frică de mine...

Mi-e frică de tine...

Mi-e frică de noi...

Mi-e frică de lumea fără noi...

Mi-e frică de mine fără tine.

Într-un moment de cădere te-am redescoperit... Şi nu am să uit aceea zi, nu o să uit cum azi fiecare lucru a început să capete sens, şi cum, cu tine nimic nu e imposibil. Şi totul e perfect. Dar oare perfecţiunea tine la infinit? Oare mergem pe drumul cel bun? Mi-e frică...

Da, mi-e frică să nu-ţi dau viaţa peste cap. Să nu fiu cea care aduce furtuna, fără să-ţi dea în mijlocul ei o mână de ajutor. Şi atunci când mi-e frică să nu te fac să suferi, înghit în sec, îmi fac curaj şi ies de pe uşa noastră, o uşă imaginară care ştie totul despre noi.Ne cunoaşte trecutul, trăieşte prezentul în acelaşi timp cu noi, iar viitorul îi este temător.

Trăiesc atunci când sunt în braţele tale. Dar, după ce mă îndepărtez puţin, mi-e frică de tine fără mine. Îţi mai spun uneori că nu mă iubeşti, dar... ştiu cât însemn pentru tine. Şi-atunci, cum aş putea să plec eu, crezând că absenţa mea ar rezolva lucrurile? Cum să plec de lângă cel ce e totul, cum să plec de lângă fericire, cum să las sufletul tău? Unde-ai mai văzut plantă fără rădăcină, peşti fără apă, stele fără cer, care să şi supravieţuiască pe termen lung?

Şi-atunci mă întorc. Şi te strâng tare, nemaivrând să-ţi dau drumul.

Dar mi-e frică să stau, mi-e frică să plec, mi-e frică fără tine.

Singurul moment în care nu mi-e frică, e atunci când sunt cu tine.

Mi-e frică pentru că vreau să fac ce e mai bine pentru tine. Să stau, oare e bine?

Mi-e frică fără tine...

Mi-e frică fără noi...

Mi-e frică de T fără V...

Și azi, atât...

" ... what if
There's another one he's thinking of
Maybe he's in love
I'd feel like a fool
Life can be so cruel
I don't know what to do " ... :-<