Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

sâmbătă, 12 octombrie 2013

De ce?

E cu alta, e cu alta și deși nu recunoaște, știu că e foarte încântat de ea și că se va atașa de ea... De ce e cu ea?
Petrece cu ea atât de mult timp... De ce oare? 
Mă doare enorm să știu că în momentul ăsta strânge o alta în brațe, dar nu pot schimba asta, n-am cum... De ce nu pot?
Eu și el încă mai vorbim, spune că-l doare că stie că sufar și îl cred, dar chiar și așa pentru noi doi șanse să mai fim ca înainte nu mai sunt... De ce e viata așa?
De ce spun că mă doare când nu am niciun sentiment? 
Nu recunoaște că acum o are pe ea, încă spune că mă vrea pe mine... De ce e așa copilăros?
Spun că mă doare, când nu-mi pasă. 
De ce nu stiu ce vreau?
..............
De ce?


vineri, 13 septembrie 2013

Atât te rog ...


Te rog,
spune-i că nu a reuşit;
spune-i că nu m-a rănit;
spune-i că nimic din tot ce-a fost spus şi a fost întâmplat nu m-a atins;
spune-i că nu m-a durut. Ochii ăştia verzi pe care spunea că i-a iubit n-au vărsat o lacrimă;
spune-i că nu are nici-o vină, că eu sunt vinovată sau că nu există nici-un vinovat. Viaţa e tot timpul încurcată;
spune-i că nu a fost o tragedie, toţi trecem prin asta;
spune-i că nu a fost o dramă, ci o realitate în mai multe acte;
spune-i că nu s-au tras încă cortinele, că urmează noi şi noi reprezentaţii;
spune-i că o să iubesc simplu cu aceeaşi inimă pe care a legat-o odinioară cu noduri complicate;
spune-i că pe unde a trecut o dată, nu se mai trece aşa uşor a doua oară;
spune-i că uşile se închid de cele mai multe ori cu un scop;
spune-i şi că doar cei ca mine, cu pielea friptă şi sângele tare, îşi găsesc drumul pe fereastră;
spune-i că sunt tare;
spune-i că nu a existat nici-un moment în urma sa când ochii mei vedeau doar amintiri colorate;
spune-i să creadă că sunt fraieră şi slabă;
spune-i că iubirea e orice;
spune-i că iubrea începe cu mine, trecând la tine şi dând peste el;
spune-i că e rău să te joci cu iubirea şi că te arde;
spune-i că fără iubire eşti uscat, ţi-e sete de moarte, îţi este terifiant de dor de viaţă ;
spune-i că nu l-am visat niciodată;
spune-i să nu creadă că din cauza lui mi s-au închis porţile dorinţelor sau că ceruri nemiloase îmi refuză până şi minciuna viselor ;
spune-i că încerc incredibilul ;
spune-i că mă străduiesc mult;
spune-i că nu i-am mai dorit niciodată braţul;
spune-i să-şi amintească toate nopţile;
spune-i să uite zâmbetele;
spune-i să ierte zilele uitate;
spune-i că iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodată în monstru;
spune-i că sunt caldă, vie şi frumoasă;
spune-i că port încă între coaste lucrul invizibil pe care toţi îl poreclesc într-un mod bizar « suflet »;
spune-i că pricajit şi palid, e încă acolo şi are şanse să crească mare din nou;
spune-i să-şi şteargă rânjetul îngâmfat de pe faţă;
spune-i că eu am învăţat din povestea asta nişte lecţii;
spune-i că niciuna din ele e nu banală;
spune-i că toate sunt grave;
spune-i că nimic nu mi se pare amuzant;
spune-i că in cinstea lui, gura mea poate să râdă până la urechi;
spune-i că n-am uitat cum m-a lasat şi cum m-a uitat atunci când îmi doream să-mi fie aproape;
spune-i că n-am uitat cum am plecat;
spune-i că am renunţat la luptă;
spune-i că după el m-am născut splendidă a doua oară;
spune-i că azi nu mi-e dor de nimic legat de el;
spune-i că zâmbesc mai mult ca oricând;
spune-i că am pe altcineva;
spune-i că sunt fericită;
spune-i că amintirea lui mai e doar în coltul unei camere a sufletului meu;
spune-i ;
...
spune-i tot;
spune-i că e prea târziu pentru scuze;
spune-i că l-am uitat datorită clipelor ân care aveam lacrimi pe faţă;
spune-i că plec;
spune-i că sufletul meu îşi doreţe îndeplinirea visurilor;
spune-i că o să lupt;
spune-i că nu am nevoie de ajutor;
spune-i că acolo mi-e bine;
spune-i că am prins aripi;
spune-i că zbor cum o făceam înainte;
spune-i că zbor fără el;
spune-i că lumea e schimbată;
spune-i să-şi şteargă lacrima;
spune-i că e minţit;
spune-i că e copil;
spune-i că nu o să treacă;
spune-i că eu am reuşit;
spune-i că e lună plină;
spune-i că nu se vede de norii ăştia negri;
spune-i că stelele au rămas aceleaş;
spune-i că nu m-am pierdut;
spune-i că în jungla asta am găsit să-l schimb;
spune-i că inima era a lui, dar s-a răzgândit;
spune-i că în ochii mei nu se mai regăseşte;
spune-i;


Atat te rog, spune-i ...
dar dă volumul pe mut.

Prea târziu



- M-am despărţit de EA.
- De ce?
- E prea mult de povestit, am ieşit să ne distrăm, hai să o facem! Vorbim mâine despre asta.
- Frate, stai aşa... Cu ce ţi-a greşit fata? Eşti nebun?
- Pai pentru început e obsesia pentru cum arată. Mereu să arate bine, îi ia o veşnicie să se îmbrace. Să îşi facă părul, să, să. E nesigură…
- Deci i-ai frânt inima doar pentru că voia să-ti menţina interesul? Să-ţi arate ce fată ai lângă tine? Să-ţi arate cât de drăguţă poate fi?
- Mda… oricum devenea stresantă. Mă suna toată ziua, că unde şi cu cine sunt, ştii bine asta, ştii cum făcea. Imi spunea mereu să nu beau, să nu fumez. Nu mai am 10 ani, mă enerva…
- Deci i-ai fânt inima pentru că îi păsa de tine? Pentru că nu vrea să te piardă? Pentru că ţtia ce are le uşă? Pentru că voia să-ţi fie bine?
- Păi… mereu plânge dăcă zic ceva siropos sau dăcă ridic puţin totul. E prea sensibilă, omule. E enervant de sensibilă, eu vreau o fata tare lângă mine.
- Deci i-ai frânt inima pentru că are sentimente? Pentru că voia să te audă cum îi spui că o iubesti? Pentru că voia să o alinţi? Pentru că voia să se simta iubită? Pentru că e femeie şi nu merită să te porţi urât cu ea?
- Ei bine, devenea repede geloasă. Ştii doar că nu puteam nici să vorbesc cu alte fete, trebuia să mă ascund de ea. Mă înţelegi doar, ştii cum sunt...
- Deci i-ai frânt inima pentru că voia să fi doar al ei? Credea că esti de încredere, dar tu ai minţit, iar ea putea afla mai târziu şi putea să sufere mai mult. Ea îşi dorea doar ca băiatul pe care ea îl iubeşte să o iubească doar pe ea. Te voia al ei şi atat... şi tu ai renunţat?
- Dar…
- Te-ai despărţit de ea pentru că e prea bună pentru tine. Pentru că îţi voia doar binele. Ea e terminată acum pentru că tu eşti egoist. Mândru? Te simţi bine acum?
- I-am frânt inima pentru că ... nu stiam ce se întâmplă. Ce se întâmplă cu mine, frate? Ce-am făcut?
- Ai pierdut fata care te-a iubit cum niciuna nu o va mai face. Vezi? Tu nu ai vrut-o pe ea, dar ea te-a vrut doar pe tine.
.............................................................................................................................
- Ajuta-mă să o aduc înapoi!

- E prea tarziu! Ea nu te mai vrea ...

joi, 11 aprilie 2013

Ba, mi-e dor!

Mi-e dor...
Azi imi este dor de tot. Imi e dor de locurile in care ma simt Eu. Pacat ca acele locuri sunt departe. Imi este dor de toti, imi este dor de trecut, imi este dor de ei, de mine, de clipele in care eram cea mai importanta.
Prezentul e superb, insa momentele in care ma gandesc la trecut sunt inca traite de mine.
Da, mi-e dor!
Mi-e  dor de dimineti, de mirosul proaspat de iarba, de razele de soare care-mi strabateau corpul in locurile acelea mult indepartate. Mi-e dor de serile in care ma simteam cea mai importanta si roiau in preajma mea persoane fericite si pline de incredere in propriile puteri, mi-e dor de serile in care zbenguiala era tot ce vroiam si langa mine era persoana ce-mi poarta cea mai mare incredere, mi-e dor de serile in care stateam si vorbeam descoperind tainele stelelor si au fost multe seri de genul, in care in brate eram tinuta si cerul ne era casa, mi-e dor de parcul ala plin de amintiri cu mine, cu tine, cu ei, cu noi, cu voi...
Mi-e dor de rasul lor nebun, de buzele tale mereu cu zambetul aplicat ca o stampila, de imbratiseara ta la betie, de dansurile tale cand incepea melodia "surioara ca a mea", mi-e dor de fratele pe care nu l-am avut niciodata si l-am gasit in tine, de prietenul pe care am reusit cu greu sa mi-l fac, mi-e dor de serile cand faceam pe dj si ne declaram iubirile secrete, mi-e dor de cei ce stateau ore in sir si ascultau banalitatile pe care le spuneam, mi-e dor de cel ce ilegal a stiut sa ma tina langa el, mi-e dor de falsitate, mi-e dor de vorbe spuse fara rost, mi-e dor de lacrimi… cu toate astea, mi-e dor pana si de amintirile cu tine, caci e vorba despre tine incorporat in ei, in toti cei ce eram acolo, in toti cei credeau, ce visau, ce sperau....
Te-ai prins? Da, despre tine e vorba pitic!

…. Straine, prietene, frate... TE IUBESC! 
Imi lipsesti.

Totul sau nimic ...

Iar eu, copila proasta, ti-as fi dat tie si inima, si buzele, si trupul, si visele, si zambetele, si aerul ce-l respiram… iar tu, baiat nepasator, le-ai fi luat pe toate, fara a sta pe ganduri, desi stiai prea bine ca ti le dadeam din dragoste, o dragoste careia tu nu-i puteai raspunde…
Timpul trecea si-mi promiteai multe, iar eu... credula cum eram, luam fiecare cuvant de-al tau ca fiind sfant si as fi bagat si mana-n foc ca-ti vei respecta promisiunile.
Mare prostie din partea mea!
Nu ai respectat nimic si ai plecat, dar vrand in continuare ca eu sa ma port cu tine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...
Ma multumeam cu firmiturile de afectiune ce mi le ofereai...
Cat de stupid!!!
Dar gata, ajunge!
 Eu nu mai vreau jumatati, vreau totul sau nimic!


Revenire...

 Obişnuiam să scriu aici cand eram tristă, cand nimeni nu ştia de ceea ce simt eu, de ceea ce imi doresc, cand credeam că singurul lucru pe care il am este acea parte de singuratete din mine. Chiar dacă in viata de zi cu zi eram cea mai fericită personă de pe acest univers, chiar dacă aveam totul. Sau aşa credeam atunci că aveam totul, insă imi lipsea ceva şi stiind asta mă multumeam cu acel putin avut sperand că e totul.
Insă, dupa multe luni in care am tot crezut că nu o să fie asa cum visez, mi-am dat seama că am găsit acel lucru ce imi lipsea, că adevarata fericire şi iubire imi bate la uşă, ca i-am deschis şi in clipa aceasta ea mi-a cuprins intreaga fiintă.
Mi-am impărtăşit aici bucati din sufletul meu: fericire, tristete, trădare, dezamăgire, fericire, sperantă, iubire… iar azi mă reintorc privind către voi, către lume…
Sunt sentimente pe care adesea vrei să le impărtăşeşti tuturor, dar ce te faci cand in jurul tau observi că lucrurile nu stau aşa bine? … Cand tristetea apare şi zambetul dispare…
Spuneam candva că durerea imi este prietenă, acum ştiu că doar cei slabi pot spune asta!
Credeam că fericirea e doar o amagire, acum ştiu că doar cei prea siguri pe ei spun asta!
Uram, nu iubeam, nu iertam… Acum, nu am ce să urasc, nu am de ce să urasc… Iubesc! Si o fac sincer din toata inima mea! .. Iert… şi las in urma ce-i gresit, bucurandu-mă de clipele bune.
Sunt ingrijorată de ceea ce mă incoanjoară, pe stradă apar din ce in ce mai putine zambete. Unde sunt cei ce in zilele mele rele imi apăreau in cale si-mi zambeau? Unde ati plecat?
Atunci, vă invidiam! Acum, vă vreau inapoi!

Haide-ti să zambim!



P.S.: Revenirea mea se datoreaza unui cadru didactic ce m-a facut să-mi fie dor să scriu... <3