Atât te rog ...

Te rog,
spune-i că nu a reuşit;
spune-i că nu m-a rănit;
spune-i că nimic din tot ce-a fost spus şi a fost întâmplat nu m-a atins;
spune-i că nu m-a durut. Ochii ăştia verzi pe care spunea că i-a iubit n-au vărsat o lacrimă;
spune-i că nu are nici-o vină, că eu sunt vinovată sau că nu există nici-un vinovat. Viaţa e tot timpul încurcată;
spune-i că nu a fost o tragedie, toţi trecem prin asta;
spune-i că nu a fost o dramă, ci o realitate în mai multe acte;
spune-i că nu s-au tras încă cortinele, că urmează noi şi noi reprezentaţii;
spune-i că o să iubesc simplu cu aceeaşi inimă pe care a legat-o odinioară cu noduri complicate;
spune-i că pe unde a trecut o dată, nu se mai trece aşa uşor a doua oară;
spune-i că uşile se închid de cele mai multe ori cu un scop;
spune-i şi că doar cei ca mine, cu pielea friptă şi sângele tare, îşi găsesc drumul pe fereastră;
spune-i că sunt tare;
spune-i că nu a existat nici-un moment în urma sa când ochii mei vedeau doar amintiri colorate;
spune-i să creadă că sunt fraieră şi slabă;
spune-i că iubirea e orice;
spune-i că iubrea începe cu mine, trecând la tine şi dând peste el;
spune-i că e rău să te joci cu iubirea şi că te arde;
spune-i că fără iubire eşti uscat, ţi-e sete de moarte, îţi este terifiant de dor de viaţă ;
spune-i că nu l-am visat niciodată;
spune-i să nu creadă că din cauza lui mi s-au închis porţile dorinţelor sau că ceruri nemiloase îmi refuză până şi minciuna viselor ;
spune-i că încerc incredibilul ;
spune-i că mă străduiesc mult;
spune-i că nu i-am mai dorit niciodată braţul;
spune-i să-şi amintească toate nopţile;
spune-i să uite zâmbetele;
spune-i să ierte zilele uitate;
spune-i că iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodată în monstru;
spune-i că sunt caldă, vie şi frumoasă;
spune-i că port încă între coaste lucrul invizibil pe care toţi îl poreclesc într-un mod bizar « suflet »;
spune-i că pricajit şi palid, e încă acolo şi are şanse să crească mare din nou;
spune-i să-şi şteargă rânjetul îngâmfat de pe faţă;
spune-i că eu am învăţat din povestea asta nişte lecţii;
spune-i că niciuna din ele e nu banală;
spune-i că toate sunt grave;
spune-i că nimic nu mi se pare amuzant;
spune-i că in cinstea lui, gura mea poate să râdă până la urechi;
spune-i că n-am uitat cum m-a lasat şi cum m-a uitat atunci când îmi doream să-mi fie aproape;
spune-i că n-am uitat cum am plecat;
spune-i că am renunţat la luptă;
spune-i că după el m-am născut splendidă a doua oară;
spune-i că azi nu mi-e dor de nimic legat de el;
spune-i că zâmbesc mai mult ca oricând;
spune-i că am pe altcineva;
spune-i că sunt fericită;
spune-i că amintirea lui mai e doar în coltul unei camere a sufletului meu;
spune-i ;
...
spune-i tot;
spune-i că e prea târziu pentru scuze;
spune-i că l-am uitat datorită clipelor ân care aveam lacrimi pe faţă;
spune-i că plec;
spune-i că sufletul meu îşi doreţe îndeplinirea visurilor;
spune-i că o să lupt;
spune-i că nu am nevoie de ajutor;
spune-i că acolo mi-e bine;
spune-i că am prins aripi;
spune-i că zbor cum o făceam înainte;
spune-i că zbor fără el;
spune-i că lumea e schimbată;
spune-i să-şi şteargă lacrima;
spune-i că e minţit;
spune-i că e copil;
spune-i că nu o să treacă;
spune-i că eu am reuşit;
spune-i că e lună plină;
spune-i că nu se vede de norii ăştia negri;
spune-i că stelele au rămas aceleaş;
spune-i că nu m-am pierdut;
spune-i că în jungla asta am găsit să-l schimb;
spune-i că inima era a lui, dar s-a răzgândit;
spune-i că în ochii mei nu se mai regăseşte;
spune-i;


Atat te rog, spune-i ...
dar dă volumul pe mut.