Obişnuiam să scriu aici cand eram tristă, cand nimeni nu ştia de ceea ce simt eu, de ceea ce imi doresc, cand credeam că singurul lucru pe care il am este acea parte de singuratete din mine. Chiar dacă in viata de zi cu zi eram cea mai fericită personă de pe acest univers, chiar dacă aveam totul. Sau aşa credeam atunci că aveam totul, insă imi lipsea ceva şi stiind asta mă multumeam cu acel putin avut sperand că e totul.
Insă, dupa multe luni in care am tot crezut că nu o să fie asa cum visez, mi-am dat seama că am găsit acel lucru ce imi lipsea, că adevarata fericire şi iubire imi bate la uşă, ca i-am deschis şi in clipa aceasta ea mi-a cuprins intreaga fiintă.
Mi-am impărtăşit aici bucati din sufletul meu: fericire, tristete, trădare, dezamăgire, fericire, sperantă, iubire… iar azi mă reintorc privind către voi, către lume…
Sunt sentimente pe care adesea vrei să le impărtăşeşti tuturor, dar ce te faci cand in jurul tau observi că lucrurile nu stau aşa bine? … Cand tristetea apare şi zambetul dispare…
Spuneam candva că durerea imi este prietenă, acum ştiu că doar cei slabi pot spune asta!
Credeam că fericirea e doar o amagire, acum ştiu că doar cei prea siguri pe ei spun asta!
Uram, nu iubeam, nu iertam… Acum, nu am ce să urasc, nu am de ce să urasc… Iubesc! Si o fac sincer din toata inima mea! .. Iert… şi las in urma ce-i gresit, bucurandu-mă de clipele bune.
Sunt ingrijorată de ceea ce mă incoanjoară, pe stradă apar din ce in ce mai putine zambete. Unde sunt cei ce in zilele mele rele imi apăreau in cale si-mi zambeau? Unde ati plecat?
Atunci, vă invidiam! Acum, vă vreau inapoi!
Haide-ti să zambim!
P.S.: Revenirea mea se datoreaza unui cadru didactic ce m-a facut să-mi fie dor să scriu... <3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu