Azi, mi'e frică...
Mi-e frică să deschid ochii dimineata pentru ca nu cumva să fie din nou ziua aia in care mi te destăinui.
Mi-e frică să imi misc muschii corpului pentru a mă ridica din patul asta rece, deoarece stiu că si azi voi face lucruri inutile, ce nu mi te vor aduce aproape oricum.
Mi-e frică să aud orice sunet din jur, stiind că va mai trece un veac parcă, fără să aud minunatele note ale glasului tău.
Mi-e frică să-mi folosesc simtul mirosului, pentru că aerul, fără adierea parfumului tău, este aspru şi crunt, şi mai rău îmi face.
Mi-e frică să-mi simt buzele rămase amare de aseară, cand m-am înnecat în plâns...
Mi-e frică de orice gând ce-mi înfloreşte-n minte, pentru că oricare dintre ele te are drept sământă, iar tu-mi devii drog..
Mi-e frică de ziua de mâine căreia i se vor adăuga alte temeri şi suspine, şi va trece la fel ca cea de azi, fără pic de viaţă, parcă pe spini ascuţiţi clădită.
Mi-e frică că nu voi avea timp sa-ţi spun de câte ori vreau, TE IUBESC, pentru că decizia ce vei lua pentru viitorul nostru va fi sfâsietor de dureroasă.
Mi-e frică de faptele-mi nebune ce vor ajunge să nu se mai controleze în lipsa ta, încercand cu nerăbdare să te regăsească oriunde, oricând.
Mi-e frică de mintea mea bolnavă de iubire, ce tu nu vrei să o vindeci sau măcar să o alini.
Mi-e frică, mi-e frică... DE MINE!
Mi-e frică să imi misc muschii corpului pentru a mă ridica din patul asta rece, deoarece stiu că si azi voi face lucruri inutile, ce nu mi te vor aduce aproape oricum.
Mi-e frică să aud orice sunet din jur, stiind că va mai trece un veac parcă, fără să aud minunatele note ale glasului tău.
Mi-e frică să-mi folosesc simtul mirosului, pentru că aerul, fără adierea parfumului tău, este aspru şi crunt, şi mai rău îmi face.
Mi-e frică să-mi simt buzele rămase amare de aseară, cand m-am înnecat în plâns...
Mi-e frică de orice gând ce-mi înfloreşte-n minte, pentru că oricare dintre ele te are drept sământă, iar tu-mi devii drog..
Mi-e frică de ziua de mâine căreia i se vor adăuga alte temeri şi suspine, şi va trece la fel ca cea de azi, fără pic de viaţă, parcă pe spini ascuţiţi clădită.
Mi-e frică că nu voi avea timp sa-ţi spun de câte ori vreau, TE IUBESC, pentru că decizia ce vei lua pentru viitorul nostru va fi sfâsietor de dureroasă.
Mi-e frică de faptele-mi nebune ce vor ajunge să nu se mai controleze în lipsa ta, încercand cu nerăbdare să te regăsească oriunde, oricând.
Mi-e frică de mintea mea bolnavă de iubire, ce tu nu vrei să o vindeci sau măcar să o alini.
P.S.: Cu toate astea, te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu