Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

vineri, 11 noiembrie 2011

Din trecut ...

In coltul buzei acolo jos inca se mai simte urma sarutului tau atat de mult dorit.
Si asta ma face sa zambesc, desi e un zambet dulce-amarui uneori ...
Dar ... ma conformez situatiei... 
Ai fost unul din lucrurile pe care mi le-am dorit. Si te-am avut doar pentru cateva ore.

Insa, tu mereu reusesti sa imi pui zambetul pe buze, chiar si atunci cand nu imi doresc sa zambesc... Mereu stii cum sa presari un strop de fericire in viata mea desi totul pare sumbru si mort..  
Am pierdut un posibil iubit dar am castigat un foarte bun prieten... Asta e bine, desi undeva in adancul sufletului meu " indragosteala" cronica inca mai exista si fiorul ei ma chinuie de cate ori te aud... Dar ma chinui sa trec peste, stiind ca iti e tie mai bine asa.

Poate nu iti dai seama, dar imi e dor de tine, sa stau in bratele tale pe banca din parc aproape de miezul noptii.
Si doare al naibii de rau cand vad ce se intampla in jur.
Esti fericit si ma bucur ca esti alaturi de ea.
Poate eu chiar nu te-am meritat.
... ! Ma doare ca azi esti al ei si nu al meu. ! ...


P.S.: Postare scrisa acum 3 saptamani, insa azi mi-am amintit de ea.


 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu