Poveste reală varianta Ştrumfi

      Prietena: - Vroiam să te întreb ceva ... îl mai iubesti ? Fii sinceră cu mine pentru că mereu ai fost aşa şi întotdeauna mi-ai zis exact ce simţi!

           Fata: - NU !

     Prietena: - Nu şi atȃt ? E mult prea radical acest NU, mai că nu-mi vine să cred ! După atȃta timp, de ce această schimbare ?

         Fata: - Pentru că aşa trebuie, prin simplul fapt că am crescut şi m-am maturizat iar el s-a schimbat destul de mult. Sincer, nu am crezut niciodată cuvintele lui goale de ce le-aş crede acum? Poate l-am iubit, dar asta a fost demult, acum nu îl mai iubesc sau iubesc băiatul de atunci, nu ceea ce a devenit acum. Dar nu ... nu îl mai iubesc !
   Prietena: - Iţi  lipseşte ?

         Fata: - Ştii, cu tine mereu am fost sincera aşa că nu te voi minţi ... uneori îmi lipseşte, dar sunt prea sătulă de tot ce s-a întȃmplat, sunt sătulă de tot ce-mi aminteşte de el, de toate scuzele şi vorbele aruncate, de sentimente false ... nu îmi mai pasă de el, nu vreau să mai aud de el, am fost mult prea dezamăgită şi am suferit destul, acum am început un nou capitol al vietii mele în care el nu are ce căuta! Dragoste poate că nu a fost între mine şi el ci doar o iluzie a acestui sentiment !

   Prietena: - Vei mai crede în dragoste?

        Fata: - Ce sunt cu toate întrebările astea?

  Prietena: - ...

        Fata: - Da, în dragoste o să cred mereu, din vina unui băiat ce m-a făcut să sufăr nu voi renunţa să cred în dragoste, în ceea ce e frumos, fi sigură de asta! Dar, de ce toate aceste întrebări? Ai să-mi spui ceva?

  Prietena:-  Suntem prietene şi vroiam să ştiu dacă mai simti ceva pentru el ... deoarece ... începe să-mi placă băiatu, am tot vorbit de cȃnd v-aţi despărţit şi ne înţelegem foarte bine. Azi am decis să ne întȃlnim...

      Fata: - Cee??

          S-a ridicat şi a plecat, chiar dacă nu vroia să mai creadă că ţine la el, mai ţinea şi durea ceea ce se întȃmpla ... durea faptul că nu se aştepta din partea prietenei la acel lucru, persoana în care a avut încredere azi a dezamăgit-o ! ...

         Toată noaptea a plȃns gȃndindu-se doar la cei doi ce acum formau un cuplu, nu îşi putea închipui ziua ce bătea la uşă în care va da cu ochii de prietenă la şcoală. O ura chiar dacă nu vroia să facă lucru ăsta.

         Colegele începuseră să afle ceea ce s-a întȃmplat căci comportamentul celor două era total diferit de cel de pȃna acum, abia se priveau şi îşi spuneau un simplu “Bună” ce pȃnă mai ieri era plin de sentimente si îmbrățişări.

        Fata avea lȃngă ea persoane ce-ncercau să-i ridice moralul dar şi nelipsitele persoane care încercau să se bage pe sub pielea ei, cerȃnd tot felul de detalii care provocau rău.

        Ȋntruna din zile, prin surprinderea ei, una dintre colege la care nu se aştepta vine la ea. Nu avea o relație foartea bună cu aceasta prin simplul fapt că aveau caractere diferite, erau doar simple colege de clasă ...

       Colega: - Este adevărat ce am aflat? Cum a putut să-ţi facă asta? Erați prietene foarte bune, uite vezi de aceea nu pot eu să o suport.

         Fata: - Probabil pentru ea nu a contat că eram prietene, el a devenit mai important ca mine.

     Colega: - De mult vroiam să-i arăt cine sunt eu, s-o fac să-şi înghită toate cuvintele.

        Fata: - ....

    Colega: -  Ştii, am să mă dau la minunatul ei iubit şi am s-o fac să rămȃnă cu buza umflată, este modul în care eu mă răzbun pentru tine căci ştiu prin ce treci în clipele astea cȃnd ea te priveste cu acea vinovăţie în ochi.

      Fata: - Nu stiu ce să spun, nu vreau să-i fac rău chiar dacă ea a facut asta ... dar merită încercarea pentru a vedea şi ea prin ce trec eu, sau ... faci ce vrei !

         

         Nu a stat mult pe gȃnduri acea colegă şi a început să-şi pună planul în lucru, dar nu a reuşit să facă ceea ce dorea căci băiatul nu i-a dat atentie, spunȃndu-i că are o iubita la care tine mult şi nu vrea s-o piardă dintr-o prostie.

        Prietena a aflat ceea ce colega ei a vrut sa facă şi un schimb de cuvinte urȃte a început să ia amploare între cele doua, acum chiar nu se mai întelegeau ...

        Timpul a început sa rezolve cele întȃmplate, fata îşi revenise. Nu îi mai păsa de fostul iubit şi de prietenă, era indiferentă cȃnd auzea de ei, cand observa fericirea lor.

        Cu ea chiar începuse să vorbească, devenind mai apropriate poate chiar ajungȃnd la stadiul de prietene.

P.S.: Multumesc Ştrumfi pentru idea acestei variante! :*