Simteam cum în piept, inima îmi bătea ca şi cum ar fi dorit să iasă ...
Eu: - Ce s-a întȃmplat micuţo? Ce e cu tine ? Inima: - Ȋmi e teamă!
Eu: - Teamă ? De ce ... de cine ?
Inima: - Ȋmi e teamă să nu sufăr iar, îmi e teamă de melancolia ce m-a cuprins în trecut, îmi e teamă de sufletele rele ale celor din jur, îmi e teamă să nu fi tu dezamăgită din vina mea , caci eu, al tău suflet îmi pierd din viată încetul cu încetul, îmi e teamă de iubirea ce-o primesc ...
Eu: - Micuţo, nu-ţi fie teamă de nimic ! De azi am să te protej de răul celor din jur, promit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu