Fără EL

Cȃrlionţii ei încurcaţi cădeau timizi pe perna udă ce era pătrunsă de parfumul băiătului care parcă rămăsese impregnat.

Ochii îi erau înlăcrimaţi de durerea despărţirii, iar buzele vroiau sărutul zilelor trecute pline de zȃmbete şi soare.

In mȃnă ţinea bucăţele dintr-o fotografie iar trandafirul uscat din vază dispăruse, era alături de ea în patul rece şi atȃt de străin.

El nu vroia să mai facă parte din întregul format cȃndva, renunţase la toate clipele petrecute împreună, iar visele acum erau stinse căci plecase fără motiv lăsȃnd în urmă un chip înlăcrimat de dor şi un suflet sfȃşiat de durere.

Parcă vȃtul puternic îl luase de lȃnga ea, lăsȃnd-o aici, în singurătatea nefastă a propriului destin stigȃnd reîntoarcere lui...