Pentru că el nu numără pe degete calitătile, el nu ţine minte dăţile cȃnd ne certam, ci dăţile cȃnd încercăm să ne împăcăm. Pentru că nu sunt nevoită să cedez mereu ca să meargă bine, el mă face să zȃmbesc, tu m-ai făcut să plȃng, el e matur, tu mai ai de muncă.
El mă are, tu m-ai avut doar în vise. Pentru că am cu el ce n-am avut cu tine, că am cu el ce am avut cu tine, dar mai bine şi simt că mă iubeşte nebuneşte!
El mă place, mă place pentru bine, mă place pentru rău, mă place aşa cum sunt, oricum eu nu mai sunt a ta de mult, de fapt nu cred că am fost vreodată şi acum zȃmbesc pentru că ştiu că te doare!
El, e realmente leacul împotriva ta, că sunt posedată de el şi de inima lui şi îmi place aşa.
El nu-mi acordă atenţie minimă ci maximă, cu el simt un viitor, pentru el am curaj să lupt!
Eu nu mă mai gȃndesc la tine, povestea noastra nu mai ţine, defapt vreau să nu mai existe !
Triste amintiri vreau să nu mai insiste, liste de reproşuri am pentru ce mi-ai facut.
Vei rămȃne amintirea zilelor ce au trecut, deci dragule, te uit !
P.S.: Hei, adu-ţi aminte, întotdeauna am fost artistă la cuvinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu