TU, EU, NOI...

Tu, sa ma lasi sa iti simt dragostea plutinda ,
sa lasi soarele in spatele unor nori albi , de pudra .

Tu, sa zambesti , da sa zambesti …
sa alergi descult pe cerul de sticla ,
sa spulberi picaturile de tristete care cad spre mine.

Tu, sa ma prinzi de mana , sa ma tii strans , sa emani dragoste si caldura .

Noi, sa ne plimbam printr-o gradina de amintiri spumoase.

Eu, sa fiu urmarita de umbra-ti pretutindeni ,
mirosul tau sa nu-mi dea pace , sa ma copleseasca .

Noi, sa plutim in rafale de vant diforme.
Sa coboram pe-o iubire suprapusa , intr-un sarut magnetic ,
in priviri sedate , cu atingeri maiestre ,
aproape de sol sa ne desprindem in jumatati de dragoste-amara ;
inegale , infinite , imperfecte.
Fericirea ta sa-mi fie aerul , ochii tai marea , pielea-ti fina nisipul .

Iar eu, inca o data sa iert, dar sa nu uit!

P.S.: Uneori am nevoie sa-mi arati ceea ce simti.

C., te iubesc!