Mi-am ridicat privirea si am vazut cum razele colorate ale soarelui dansau în aer cu vântul ce usor adia .
Era o priveliste desprinsa din basme . Acele culori jucause te ispiteau sa li te alaturi în jocul lor .
Pentru o clipa am inchis ochii, indreptandu-mi fata catre soare. Era atât cald si atat de multa lumina-n intuneric...
Am grabit pasul , încercând sa nu ma pierd printre siluetele necunoscute ce ma înconjurau. M-am asezat pe o banca si mi-am lasat imaginatia sa zboare departe.
În visele mele, mereu apareai tu si ma strângeai în brate ,dar acum nu mai esti aici .Îmi este atât de frig si ma simt atât de singura , încât nici soarele nu mi-ar putea dezgheta sufletul .
Atunci când ai plecat mi-ai împietrit inima si ai lasat-o asa , fara sa stii daca aveai sa te mai întorci vreodata . Un sir de amintiri placute mi-au trecut prin fata ochilor si-n departare te zaresc...
Erai tu... Ma priveai cu blândete , dar în ochii tai am putut zari ceva mai mult . Te-ai apropiat de mine si apoi un zâmbet ti-a înflorit în coltul gurii. Te-ai asezat pe banca si m-ai cuprins în brate. Am simtit cum trupul meu a început sa arda din nou si atunci am realizat ca nu visam . Flacara din sufletul meu s-a aprins iarasi . Tot ce vedeam era real , iar inima începuse sa îmi bata cu putere .M-ai readus la viata si m-ai facut din nou sa vreau sa traiesc .
Atunci ti-am spus printre lacrimi : “ Mai stai . Nu pleca …”
Si ai ramas langa mine....
Te iubesc C. !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu