. Am văzut din nou acel suflet trist, suflet care vroia să aibe pe cineva langă el, suflet care vroia să iubească din toată puterea lui dar din păcate mereu indiferența ȋl acapara şi de cele mai multe ori il ȋnvinge. Am văzut tristețea ȋn ochii ăia care vroiam să emane fericirea dar parcă erau opriți de un zid şi ȋn zid nu era nimeni altcineva de cât ea, fata de care el vroia să fie iubit!
In minte mi-a venit seara aia, ȋn care l-am văzut prima oară trist, era seara ȋn care mi-am dat seama că ȋl plac, doar că atunci avea un motiv să fie trist, acum nu!
Nu m-am putut abtine şi am ȋnceput să ȋl intreb ce a patit, l-am ascultat cu cel mai mare drag, am ȋncercat să ȋl ȋnțeleg şi să ȋl sfătuiesc aşa cum poate a făcut-o şi el cândva, am vrut să fiu persoana potrivită ȋn momentul şi locul potrivit şi sper să fi reusit măcar un gram din cât mi-am dorit...
Nu suportam să văd că e supărat, că suferea din nou şi totusi, nu suportam să văd cum pune suflet şi primeste indiferentă. Nu vroiam să ȋl las să treacă din nou prin acele lucruri de care s-a săturat pană peste cap !
Candva, pentru cateva momente am crezut că el este fericit cu ea, credeam că ȋntre ei totul merge bine , dar acum, mi-am dat seama că poate m-am ȋnselat ȋn privința lor, ȋn privința ei, ȋn privința lui … el a ramas acelaş băiat ce cândva visa la o iubire ce a devenit imposibilă, iubire ce l-a schimbat, iubire ce l-a facut să sufere, să mintă, să urască, mi-am dat seama că l-am iertat pentru tot răul pe care l-a facut s-au a vrut să ȋl facă, am iertat fiecare cuvânt spus fără rost, fiecare lacrimă ce mi-a umblat pe obraz doar că nu am avut curaj să recunosc aceste lucruri ...
Nu ȋmi doream decat să ȋl văd cum zambeste, vroiam să văd zambetul lui adevărat, zambet ce acum 7 luni nu ascundea nimic, nu zambetul fals, ȋntristat !
I-am spus că o să fie bine, să aibe ȋncredere ȋn el , ȋn ea, că nu trebuie să uite de inima lui, că nu trebuie să facă ceva dacă nu simte ... !
M-am ratăcit ȋn ganduri şi ȋn clipele astea am uitat complet ceea ce vroiam să spun, vroim să vorbesc despre increderea dintr-o relatie, despre indiferenta pe care o arătăm poate fără să ne dam seama, ȋnsă m-am scufundat ȋn alte ganduri care eram ascunse undeva ȋn ȋntuneric necunoscute de nimeni, doar de mine stiut .
Postarea asta e pusa aici pentru "cineva" , şi ȋi multumesc pentru că a avut ȋncrede ȋn mine si mi-a spus ceea ce l-a durut.
P.S. : oricând ai nevoie, sunt aici !Nu am uitat ceea ce am spus cândva, iar fiecare amintire ȋşi are locul ei, la fel ca şi tine !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu