O poezie naşpa

Învinsă de propria-mi iubire ,

Mă-ndrept spre drumul tău opus ,

Iubind acum o clipă din trecut !

Las inima să fugă în mâna destinului,

Ispita sufletului tău să-nvingă

Puterea zâmbetului meu n-o să poată !

Sau, cine ştie c-o să fie ?

Eşti o adiere a vântului în seceta verii

Simţită în lanul de greu uscat

Tânjind la picături de ploie ,

Indiferent de nobilul apus !

............................................

... din nou P.S.: creaţie proprie. Scuze pentru rima care nu există ...