Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

joi, 17 februarie 2011

Şi azi mi-e dor !



Incă ȋmi aduc aminte seara aia, ningea cu fulgi mărunti ca şi acum .
Iți simt lipsa şi neliniştita mă plimb pe un fulg de nea ce trece plăpând pe lângă geamul tău .
Te zăresc, zâmbeşti, eşti fericit ! Ce bine !
Sunt mulțumită că pot să te privesc şi fără a scoate un sunet mă prind de geamult tău, stau lipită de el şi parcă ȋți simt căldura, dar ştiu că nu ... nu sunt ȋn brațele tale ! Doar aş vrea să fiu !
 Te privesc cu ochii ȋnlăcrimați şi nu mă satur de tine !!!
Un vânt hoinar mă răpeşte de lângă tine, sunt departe dar te vreau aproape !
Oare mai reapari ȋn viața mea? Eu mi-aş dori, doar că nu ȋndrăznesc să sper ...
Se lasă un dor nebun acum, dorul de tine, dorul de mine, dorul de noi .
De fapt, cred că mi-e dor să-mi fie bine, să ne fie bine, dar stai ... era să uit că ȋți e bine aşa !
 .............

2 comentarii: