Cu degetele îmi atingeai braţul şi mă priveai parcă pentru ultima oară, m’ai sărutat şi ai plecat spunându’mi că mâine ne vom revedea…
Dar azi, sunt abandonată în locul unde parcă mai ieri eram împreună.Păream a fi singură din nou, în locul ăsta imens în care sunt doar ca o celulă.
În mintea mea sunt acum zeci de ipoteze, mii şi mii de gânduri rele, care au devenit adevăr doar cu o seară înainte... Am avut dreptate şi acum îmi pare rău. Speram să mă înşel din nou dar nu a fost aşa…
Te’am pierdut, te’am pierdut pe tine cel ce până mai ieri erai „lucrul ” pentru care visam!
Respir adânc şi îmi spun că tot o să treacă, încerc să îmi opresc lacrimile care îmi străbat obraji. Timpul e oprit în loc pentru mine, toate clipele petrecute împreuna îmi revin în minte, în trup, în suflet. Acum, picături de sânge curg din inima mea de gheaţă!Azi, vroiam să fi lângă mine dar nu eşti, sper doar că eşti fericit şi că iubeşti.
Îmi lipseşti minut cu minut, sper sa nu mă uiţi!
Asta mică o să fie mereu aici, nu uita!
Adio, iubit drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu