Vroiam să îţi scriu în fiecare zi în care tu lipseşti din viata mea. In fiecare zi în care dorul de tine mă apasă, în fiecare zi în care îmi e dor de glasul tău, în fiecare zi în care îmi lipseşte zâmbetul tau, în fiecare zi în care mă doare lipsa ta!
Dar mi-am dat seama că în fiecare postare ar însemna să spun cât de dor îmi e tine. ( Deja am facut asta în postările anteriore. :"> )
Insă, nu mă pot stăpanii să nu îţi scriu ţie aici, chiar dacă probabil nu ai să citeşti aceste rânduri.. sau poate nu vei ştii că sunt adresate.
Din nou singură în camera mea şi mă gândesc la tine, mă gândesc câtă nevoie am de tine în fiecare clipa ce trece, în fiecare bătaie a vântului în care tu ar trebuii să fii aici să mă ţi de mână.
Am nevoie să mă faci să mă simt în viată din nou, să mă simt cea mai fericită, să mă simt cea mai importantă, să mă simt a ta, să mă simt cum nu m-am simţit niciodată, asa cum mă făceai tu să mă simt când mă ţineai în brate...
Nu am mai avut niciodată pe nimeni care să îmi arate toate acele lucruri pe care tu mi le-ai arătat şi felul acela special în care mă îmbrăţişai, făcându-mă să mă simt iubită si apreciată. Oare chiar eşti diferit de ceilalţi? Oare eşti doar al meu? Oare te merit?
Imi lipseşti!
..............
Incep să delirez ... Am nevoie de tine, pentru că nu ştiu cum o să continuui fără.
Tot ce ştiu este că am nevoie de tine acum. Imi doresc să te aud iar râzând...
Vreau să ştiu că eşti bine!
Cred că mai bine simt că ard, că explodez, decât să nu simt nimic deloc...
Mă iubeşti încă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu