Aceeaşi melodie pusă pe repet pe fundal se aude de o noapte întreagă.
Lumȃnările ce ne-au vegheat au murit în zori.
Patul încă e impregnat cu mirosul trupului tău plin de iubire.
Buchetul de trandafiri mă priveste parcă şi el trist.
Incepe să-mi fie frig căci aşternutul încet pierde din căldura ta ce pleacă odată cu tine.
Te-am avut şi în noaptea asta, dar din nou a venit timpul să pleci ...
Te întorci la ea, aceeaşi ea care te are mereu, iar eu rămȃn aici aşteptȃndu-te pȃnă-n zori.
Oare cȃnd o să fi doar al meu ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu