Sufletul gol era din nou părăsit.
Lui nu îi păsa de ce simţea ea, plecase.
O vedeam cum avea privirea înlăcrimată aţintită doar spre cerul înnorat.
Nimic altceva nu îi putea atrage atenţia.
Simţea cum inima îi era parcă înjunghiată de fiecare fulger pe care-l privea.Zȃmbea doar atunci cȃnd sticla de vin îi ajungea în mȃnă.
Ȋncepuse să nu se mai despartă de ea pentru aş putea vedea zȃmbetul în oglindă.
Tunetul era singurul sunet ce o liniştea în clipele acelea.
Credea că îi va fi bine fără el, dar se înşela.
Şerveţelele consumate i-au mȃngȃiat obrajii şi de data asta în locul lui.
Nu-l mai vroia înapoi, însă se gȃndea la el neîncetat.
O durea, dar ştia că durerea asta e trecătoare!
Scumpule, cheamă-mă şi de dorul tău am să mă întorc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu