« - Nu vreau să te mai am nici măcar în gând ca o amintire! » îi spuse răstit fata stergându-si lacrimile de pe obraz.
Era târziu în noapte şi doar stele îi mai erau alături, se îndrepta spre casa şi îşi amintea de fiecare loc în care se întâlnea cu el, îşi dorea să îl uite, vroia să nu se mai gândească la el, vroia să uite ultimul sărut, vroia să scape de privirea lui ce stătea aţintita parca şi în clipa aceea spre ea.
Îi simtea parfumul în jur şi lacrimile nu încetau să cadă, era răpusă de durere dar nu îl mai putea ierta.
Îşi jurase cândva că nimeni nu o va face să sufere din nou, că nu va mai vărsa lacrimi pentru nici un baiat, dar acum parcă uitase de lucrul acesta. Avea strânsă în ea ura si puterea care să o ajute să nu îi mai pese de el, stia că în acel moment visul ei murise, vroia să-si înstrăineze inima de a lui chiar daca il iubea, vroia să evadeze din infernul ce-i purta numele.
Şi-a sters lacrimile reci de pe obraz a privit spre cer şi a strigat:
“ - De azi dragule,te dau... trecutului!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu