Eu si sufletul ...

Linişte în jur şi eu atât de neliniştită. Imi trec prin cap atâtea ipoteze ce te au în prim plan pe tine.
Tu nu eşti aici chiar dacă sufletul îti simte prezenta... Eşti acolo unde te-am lăsat cu ceva timp în urmă. Eşti la fel sau te-ai schimbat? Mă iubeşti? Ti-e dor si tie?

Eu: - Sufletule, tu ce ai?
Sufletul: - Mi-ai tăiat aripile... ştiu că îti este dor... dar vreau să zbor!
Eu: - Micutule, mă sufoc de dor...
Sufletul: - Totuşi, lasă-mă să zbor, mai e putin şi vei fi cu el. Trebuie să rezist, trebuie să rezişti, trebuie să rezistăm, fetito!
Eu: - Mi-e dor! Te rog, întelege-mă şi apoi iartă-mă pentru răul făcut!

..................

P.S.: Uite una din teroriile mele: "Când iubeşti pe cineva, lasă-l liber. Dacă e al tău, se va întoarce, dacă nu, n-ai pierdut nimic!