Te-am visat aseara...

C., te-am visat aseara...

.......... 

Si nu erai cu mine , erai cu ea... si o iubeai la fel de mult sau cel putin asa parea.
Nu, nu te-am visat doar pe tine si ea, eram si eu. Si eram la fel de indragostita de tine ca intotdeauna, insa acum iti aratam ceea ce simteam.
Ciudat din partea mea, incepusem sa plang in fata ta. Nu stiu de ce , nu stiu ce motive aveam , doar plangeam fara sa scot un cuvant. Iar tu, pareai nehotarat... nu stiai cum sa te imparti... parca ne vroiai pe amandoua dar nu ne puteai aveai.
Eram pe o strada intunecata, eu, ea si tu si locurile imi pareau atat de cunoscute.

Ma priveai si tu tacut, ca si cum nu ai fi inteles ce se petrecea, de ce aparusem eu chiar in acel moment acolo, sau poate chiar nu intelegeai. Ma priveai ca de fiecare data, cu ochii tai caprui care reusesc sa ma intoarca din drum de fiecare data cand ii privesc.

Nimeni nu spunea nimic. Tacere de mormant. Doar suspinele mele se mai auzeau din cand in cand, insa nici eu nu plangeam cu zgomot, doar lacrimile curgeau siroaie pe obrajii mei, lacrimi ce izvorau din inima nu doar de dragul de a impresiona pe cineva. Probabil plangeam pentru ca nu stiam cum altfel sa exprim ceea ce simt. Era prima oara cand te vedeam cu altcineva...Si ma durea, ma durea al naibii de tare...
 Asteptam un semn de la tine, un cuvant... dar tu doar ma priveai si taceai.

Nimic mai mult.

Si eu te priveam asa cum nu te-am mai privit niciodata, cu lacrimi in ochi, implorandu-te in mintea mea sa imi vorbesti.

Dar nimic...taceai, iar uneori tacerea doare mai tare decat orice cuvant. Sau poate ca inca nu realizai ca cea din fata ta, care plange sunt chiar eu. Poate credeai despre mine ca nu simt nimic pentru tine, sau poate credeai ca nu am sentimente in general, si ai fost atat de surprins sa ma vezi plangand incat ai ramas fara cuvinte.

Vedeam ca ma privesti, si parca vroiai sa imi spui ceva , dar nimic. Privirea ta parca imi spunea "totul va fi bine " dar vroiam sa aud asta de la tine, aveam nevoie de cuvinte, cu toate ca unii spun ca acestea nu sunt importante.
Stateai intre noi, ca si cum incercai sa faci un zid. Te tinea da mana si privirea ii era indreptata spre mine. Parea fericita, foarte fericita pentru ca jocul il reusise, reusise sa-si faca aparitia in filmul nostru, reusise sa distruga acel "noi".
Am privit-o cu mila, dorind din clipa in clipa sa-i dau una in fata aia de copil nevinovat ce incerca sa impresioneze, incercam din rasputeri sa ma abtin, vroiam sa-i arat ca eu nu sunt ca ea.

M-am dat un pas in spate, am respirat adanc si am spus... "- Vad ca ti-ai dorit cu adevarat sa faci lucru asta, ai vrut sa-l ai din nou si l-ai avut. Si se pare ca si el te-a vrut pe tine. Eu nu mai am ce cauta aici, rolul meu s-a terminat. Sa fiti fericiti din nou impreuna... Insa tu, fetito, sa nu crezi ca ai scapat de mine, jocul meu abia acum incepe" si am plecat bufnind in plans.

I-ai dat drumu la mana si ai venit dupa mine, incercand sa-mi explici ce se intamplase... Dar, era prea tarziu, nu vroiam explicati. Te-as fi iertat daca era alta si nu ea. 

Si am plans... am plans pentru ca nu stiam cum sa iti arat cat de mult insemni pentru mine, si nu am stiut niciodata sa arat asta! Am plans pentru ca te pierdusem fara voia mea.

..................

Si a urmat o dimineata groaznica in care m-am gandit numai la acest tampit, cretin, prost vis, defapt mai bine il numesc cosmar.

P.S.: Asta a fost cel mai groaznic vis avut vreodata! Sper sa nu devina realitate!