 |
Eram într-o zi săptămana asta,miercuri,dacă îmi amintesc bine şi aveam un chef nebun să ies în oras la un vin fiert.
Fiind la scoală am ţipat în clasă ca o cretină ”Cine merge în oras?Plecăm de la Engleza şi Sport şi mergem pe undeva.”,dar în clasă se facuse liniste, toate colegele se uitau ciudat la mine de parcă aş fi omorât pe cineva.
Mi-am întrebat din nou colega de bancă şi alte câteva colege dacă vor să meargă şi am rămas uimită la răspunsul primit”Cum să plecăm de la sport? Eu vreau să rămân la sport că nu am fost ora trecută şi multe alte răspunsuri negative”, am început să râd auzind cele spuse şi mă tot întrebam încercând să înteleg cum pot ele să rămână la sport şi atunci când avem ultima ora (în ziua aia chiar nu aveam nici un chef de sport mai ales ultima ora).Umblam prin clasă ca o besmetică întrebând din bancă in bancă dacă vrea cineva să meargă in oras.
Ȋntr-un final a iesit soarele şi pe strada mea, am ajuns la banca Iuliei şi Anişoarei ( unde chiar nu mă aşteptam la un raspund pozitiv) le-am întrebat şi ele au raspuns cu DA invitaţiei mele.
Ora de engleza trecuse, nu am mai stat pe gânduri şi am pornit la drum,ajunse într-un final în locul dorit, ne aşezăm la masă,si comandăm 2 vinuri fierte ( eu şi Iulia,nu de alta dar afară era frig, aşa că trebuia să ne incălzim cu ceva) şi un frappe ( pentru Anişoara). Incepusem să ne încălzim, vorbeam, râdeam la fiecare glumă sau la fiecare cuvant pocit (“chibrita” şi atunci am aflat că uneori Iulia poate avea un râs foarte isteric) sau la fazele ce ni se întâmplau (Iulia, sau mai bine spus telefonul Iuliei începuse să apelze singur lumea,noroc cu mesaju primit “Ce faci fată suni şi nu vorbesti? “trimis de o prietenă care tocmai fusese apelată, că altfel nu ne dădeam seama şi poate am m-ai fi sunat încă vreo prietenă )
Timpul trecea şi începusem să ne dăm seama că Anişoara e singura care încă mai putea să fie serioasă,dar nu a durat mult nici pentru ea,am rugat-o să guste din vinurile noastre de câteva ori (ne gândeam că pofteste biata de ea) iar la final din propria ei iniţiativă a mâncat bucăţile de mar aflate in cana cu vin.
Ce comandasem era pe sfârsit,iar noi abia începusem să ne simţim mai bine,ne tot uitam la masă alăturată unde era un baiat cu prietena lui.Nu aveam inteţii rele nici nu ne gândeam la lucrurile la care poate vă gandiţi voi acum, vroiam doar să ne împrumute şi nouă bricheta pentru a ne aprinde lumânarea de la masă ( vroiam un cadru mai romantic şi,ne fiind fumătoare nu aveam cu ce să ne aprindem lumânarea :d).
Am comandat din nou, de data asta 2 expresso şi un milkshake,eram deja luate de val, râdeam fară motiv,vorbeam numai tâmpenii, ne amintisem de ce cânta într-o seară una din colegele noatre în clasă “am o colegă beţivă”, doar atât a trebuit şi am început să ne cântăm una alteia “am o colegă beţivă” ne-am dat seama că ni se potriveste, eram destul de ameţite ( eu si Iulia chiar eram, iar Anişoarei începuseră să i se urce merele la cap) atunci ne-am spus in glumă “suntem 3 colege betive” şi aşa am rămas una pentru alta.
Ne hotărâm să plecăm spre casă,plătim,ieşim afară…brrr, ce frig! Ȋncepuse să picure dar nouă nu ne păsa râdeam şi cântam de parcă nimeni nu ne-ar fi vazut.
Eram in parc, în faţa Mitropoliei,ne închinam, când o aud pe Anişoara că începe să cante “Ia-ma doamne,stinge-mi neamu!”( oare ce o apucase? ce era în mintea ei de cânta tocmai melodia aia?merele aveau vreo vină?) am rămas uimită de cele auzite si încep să râd.Ne-am continuat drumul ajungând la primul semafor unde Anişoara nu mai avea răbdare să se facă verde şi vroia să treacă pe rosu(cred că merele alea au avut destul de mult efect asupra ei).Mergând, ne făceam pe stradă că împuscăm lumea cu umbrela,eram în lumea noastră şi nu ne păsa de ce cred cei din jur.Am ajuns şi la al doilea semafor(într-un final),era tot roşu, aşteptam vorbind cu fetele, îmi ridic privirea spre semafor si spun făra să îmi dau seama “e rosu… hai!” ( am spus hai, pentru câ în timp ce ziceam că incă e roşu se făcuse verde :)) şi cred că aici mi-a spus Iulia sau Anişoara un banc, nu îmi amintesc sigur care din ele :d ).
Ȋntr-un final am ajuns acasă,am intrat pe mess şi am început să vorbim despre ce făcusem!( noi credeam că vorbim normal dar a doua zi când am citit arhiva,doamne ce încurcături erau acolo,fiecare vorbea pe limba lui şi ce vroia).Eram conştiente că am facut numai tâmpenii,dar eram mulţumite că ne-am distrat.
Ȋn incheiere, ţin să multumesc celor două "beţive" pentru acea după-amiază frumoasă. ( :)) )
Vă iubesc! ;x
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu