Mulţumesc că exişti!

Ştiu că există o persoană ,care pentru mine inseamnă mult mai mult decât ceea ce ea crede.

…. 22.12.1989,o dată sau zi in care s-a intâmplat ceva şi nu mă refer la Revoluţie, mă refer la ziua in care tu te-ai născut,da tu, Victoria Sidonia!

… 20.06.1994… au trecut cinci ani şi visul tău de a mai avea “o frăţioară/ un surior” s-a indeplinit şi am apărut eu,Ioana Theodora .

          De atunci,tu aveai o soră mai mică şi eu una mai mare.Am trecut prin multe lucruri impreună şi azi ( 29.09.2010) când ştiu că tu ai ajuns din nou la Piteşti la Facultate (anu 3) simt că imi lipseşti.

                 Mă gândesc că peste doua zile mă duc acasă şi tu nu o să mai fi acolo, o să stau singură in camera aia simţind că imi pierd mintile!

      Ȋn toţi acesti ani care au trecut, mi-am dat seama că eşti sora ce mi-am dorit-o, poate chiar sora pe care uneori nu am meritat-o.Eşti persoana care imi este alături şi la bine si la rău, persoana care este gata să mă ajute atunci când am nevoie,persoana care mă ascultă chiar şi atunci când eu derilez şi povestesc lucruri care nu te interesează,persoana care de fiecare dată mi-a oferit umărul ei să plâng,mâna ei să mă ridic dacă am picat,persoana care mi-a dat sfaturi şi mi-a spus că nu are rost să plâng,persoana care m-a protejat atunci când eu nu m-am putut apăra.

                                                   Eşti nu numai sora mea cât şi cea mai bună prietenă a mea!Iţi multumesc pentru că exişti,pentru că eşti persoana potrivită la locul potrivit,pentru că ai grija de mine..

                         TE IUBESC,VICTORIA SIDONIA!

 P.S. : Ȋţi simt lipsa. Ȋmi este dor de tine!