Mă doare când aud vocea ta şi nu pot să-ţi spun cât de mult bine îmi face.
Mă doare că plâng în tăcere ca tu să nu auzi cât de mult mă sufocă gândul că eşti departe.
Mă doare când stiu că m-am simţit cea mai importantă când am fost în braţele tale.
Mă doare că totul a fost perfect când erai cu mine.
Mă doare când mă gândesc dacă eşti bine.
Mă doare că nu eşti lângă mine acum.
Mă doare când privesc cerul înstelat iar tu nu eşti să îmi spui "te iubesc!".
Mă simt ca o trestie care încearcă să stea dreaptă chiar dacă vântul bate mult prea violent.
Sunt ca un înger tăcut ce veghează asupra ta, mângâindu-te în timp ce dormi, ca mai apoi când te trezeşti să plec departe ca tu să nu ştii de prezenta mea.
De câte ori deschid gura să-ţi spun lucruri care mă dor, mă opresc şi mă uit la fericirea din ochii tăi. Te privesc şi zâmbesc pentru tine! Eşti atât de frumos!
Când eşti trist, nu pot să-ţi spun nimic din ce aş vrea pentru că plâng. Plâng cu tine chiar de nu ştii asta.
Tremur la gândul că s-ar putea să fii nefericit şi aş da orice să ştiu că eşti fericit, că iubeşti şi îţi e bine.
Iubesc, dar nu iubesc cu o iubire egoistă, ci iubesc cu o iubire care oferă totul, neaşteptând nimic în schimb.
Mă doare vocea ta, dar mai tare m-ar durea lipsa ei.
E unică vocea ta.
E o vibraţie dureroasă care-mi atinge fiecare por făcând să tremure sufletul în mine.
Imi lipseşti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu