Pentru totdeauna?

Iar azi avea ochii inrositi si inlacrimati.
Privea in gol de ceva timp de parca nu avea ceva anume la care sa priveasca.
O strafulgerare pe cer si cazu pe podeaua rece si tare.
Genunchii ei sarutau acum parchetul, in timp ce mainile ei ii imbratisau trupul rece.
Voia sa planga sau sa tipe, insa puterea de a se exprima era inexistenta.
Lua din nou poza de pe noptiera si o privi muta, fara nicio expresie pe chip.
Apoi imaginile cu ei incepura sa-i danseze in minte.
Timpul se dilata, camera in care se afla se invartea ametitor cu ea.
Si acolo erau toate florile, primul cadou, canapeaua, amintirile.

 Acolo erau toate pozele si fragmentele din viata ei.
Se simtea in aer mult prea cunoscutul parfum al lui, iar ea se lasa cuprinsa in mrejele amintirilor.
Din senin se intuneca totul si intr-un tarziu se trezi intinsa pe jos, pe aceeasi podea rece.
Poza ii cazuse din mana, ii statea alaturi pe parchetul rece.
El o gasi acolo, tot intinsa, tot fara expresivitate pe chip.

Ii zambi si pleca.
Inchise usa pentru ultima data...

Plecand...

Oare pentru totdeauna?

P.S.: C. , nu vreau sa te pierd !