Cu pana înmuiată în călimara plină de dragoste încep a scrie!

joi, 23 decembrie 2010

Colindători?

… Unde sunt anii când răsunau colindele în sat? Când se auzeau râsete de copii jucăuşi în noapte? Unde au fugit toate clipele ce te făceau să simţi cu adevăraut că o mare sărbătoare se aproprie? Unde… ?

… Azi nu mai găseşti nimic din ce era altădată, doar câtiva copii pierduţi pe străzile satului, care se lălăie pe un colind (le iese mai mult poezie de cât ce trebuie), care aşteaptă de la tine bani si nimic altceva (de fapt ăsta e si motivu pentru care si pe acei câţiva copii ii mai zăresti la colindat).

… Ȋmi aminteam cum era acum 2-3 ani, în  seara în care începea colindul, străzile erau pline de băieti, grupuri imense care cântau de răsuna satul noaptea întreaga, tineri veseli ce te făceau să simţi bucuria Crăciunului… Dar azi, pot spune că am fost dezamăgita de cele văzute. Şi mă întreb de ce lăsăm să piară şi tradiţia asta? De ce cei care înainte veneau cu colindu azi nu îi îndrumă şi pe cei mici să facă acelaş lucru…


                            Ȋn fine, sper ca viitorul să devină trecut!
     
                                   Sărbători fericite!


2 comentarii: